Descriere: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie. Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău. Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. Acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. „Dragostea nu va pieri niciodată…” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, XIII, 4-8). Aceasta ar fi în câteva cuvinte concepţia lui Ioan Slavici despre iubire, aşa cum apare în romanul “Mara” sau în nuvelele: “Pădureanca”, “Scormon”, “Moara cu noroc”, fiindcă “dacă iubeşti cu adevărată iubire, vei face numai ceea ce crezi tu însuţi că este bine să faci, căci numai aceasta poţi să o faci cu toată mulţumirea” (I.Slavici, „Fapta omenească”).
Opera lui se situează sub semnul clasicismului, deoarece Slavici urmăreşte să creeze personaje complexe, care să reflecte o anumită mentalitate, personaje reprezentative ale societăţii în care trăia. E motivul pentru care Slavici plasează în centrul fiecărei creaţii un personaj care se detaşează de celelalte şi care are un statut aparte. Un astfel de personaj este Ghiţă din “Moara cu noroc” sau Simina din “Pădureanca” sau Persida din romanul “Mara”. Aşa cum apreciază şi M. Popescu “chiar dacă textul lui Slavici, pentru unii, pare a nu spune nimic sau foarte puţin, el cercetează, de fapt, straturile cele mai adânci ale conştiinţei umane”, Slavici fiind, de altfel, cunoscut ca “un scriitor al condiţiei umane problematice”.
Romanul “Mara” a apărut în anul 1894 în revista “Vatra” şi în volum în anul 1906. Acest roman inaugurează o direcţie nouă în literatura română prin realizarea unor personaje complexe, prin zugrăvirea realistă a mediului transilvănean şi prin analiza psihologică a sufletului uman. Deşi surprinde târgul transilvănean care trece prin multiple transformări şi patima de înavuţire a omului, romanul “Mara” este înainte de toate un roman despre iubire şi căsătorie. Scriitorul prezintă evoluţia a trei cupluri diferite: unul deja format şi consolidat (Hubăr-Hubăroaie), unul format dar pe punctul de a se destrăma (Bocioacă-Marta) şi un cuplu în formare (Naţl-Persida) pe care autorul pune foarte mare accent .
|