Descriere: Modificarea proprietăţilor unor corpuri ce determină apariţia forţelor de atracţie sau de respingere reciprocă se numeşte electrizare, iar proprietatea fizică ce se modifică este starea de electrizare.
Fenomenul a fost observat mai întâi la chihlimbar. Filozoful grec Thales din Milet, care trăit acum 2500 de ani (secolul VII î.Hr.) este primul care-l aminteşte. Apoi a căzut în uitare. Abia pe la 1600 medicul englez Gilbert, reluând cercetările, constată că mai sunt şi alte corpuri, cu aceeaşi propietate şi, după numele grecesc al chihlimbarului (elektron), numeşte electrizare fenomenul care le aduce în această situaţie. Vom spune deci că acele corpuri se electrizează prin frecare sau că se încarcă cu electricitate.
Timp de aproape 200 de ani, studiul electricităţii s-a limitat apoi la o acumulare treptată de observaţii calitative.
Legatura cantitativă s-a putut stabili numai după ce încercările lui Cavendish, Priestley sau Daniell Bernoulli, urmate de cercetările sistematice ale lui Charles Auguste de Coulomb au dus la formularea matematică a legii de interacţiune, din care putem calcula forţele dezvoltate şi putem stabili unităţile de masură pentru ceea ce numim cantitate de electricitate ori sarcină electrică.
De aici înainte intrăm pe teritoriul adevăratei cercetări ştiinţifice, prin care determinările din laborator, unite cu calculul matematic, au dus, in câteva decenii, la închegarea electrostaticii.
Electrizarea corpurilor prin frecare
Acest procedeu de electrizare a fost descris de Thales din Milet (secolul VII î.Hr. ) pe baza unei observaţii făcute de o ţesătoare, care a constatat că prin frecarea chihlimbarului cu o stofă de lână, el capătă proprietatea de a atrage corpuri uşoare. Asemenea observaţii le facem şi noi când ne pieptănăm părul uscat cu un pieptăne din material plasticsau la atingerea mobilei.
Experimentul 1: Luăm o plăcuţă din PVC şi o apropiem de corpuri uşoare (fire de păr, bucăţi de hârtie sau bobiţe de poliester). Frecăm plăcuţa cu un material textil şi o apropiem din nou de corpurile de probă.
Iniţial nu se remarcă nici un fel de interacţiune între plăcuţa şi corpurile de probă. După frecarea plăcuţei, aceasta atrage corpurile de probă.
Starea iniţală a plăcuţei o vom numi din punct de vedere electric stare neutră, iar starea în care trece după frecarea cu materialul textil o vom numi stare electrizată.
Procesul prin care plăcuţa a trecut din stare neutră în stare electrizată se numeşte electrizare prin frecare. Trecerea unui corp din starea neutră în starea electrizată este rezultatul interacţiunii între două corpuri.
Mărimea fizică ce constituie o măsură a stării de electrizare a fost numită sarcina electrică. Corpurile care au suferit un proces de electrizare sunt numite corpuri electrizate sau corpuri încărcate cu sarcină electrică.
Sarcina electrică se noteaza cu q sau Q .Unitatea de măsura în SI este coulombul notat prescurtat C. (Q) SI =1 C
Experimentul 2(fig.1): Obiectele din acelaşi material se resping. Unele obiecte din materiale diferite se atrag.
|
