Descriere: Multe râuri au un flux de apă destul de eficient şi continuu pentru a acţiona turbine şi a genera electricitate. Vântul, valurile, şi mareele conţin şi ele energie, dar valorificarea ei este mai greoaie.
Morile de vânt se foloseau în secolul al VI lea în Persia ( actualul Iran). Spre deosebire de tipul care mai târziu a devenit răspândit în vest, aceste mori de vânt aveau un ax vertical cu vele care se roteau pe suporturi orizontale. Pietrele de moara de la capătul inferior al axului măcinau cerealele pentru a obţine făina. Prima menţionare a unei mori de vânt în Europa se referă la cea din Bury St Edmunds din Suffolk, Anglia.
Primele mori de vânt din Europa erau de tipul moară stâlp. Velele se roteau pe un plan aproape vertical, iar corpul morii de vânt era montat pe un stâlp central. O pârghie lungă, numită manetă de întoarcere, se prelungea în spate. Când direcţia vântului se schimba, morarul apăsa pe maneta de întoarcere pentru a roti din nou moara cu faţa spre vânt.
Cu timpul, morarii ingenioşi au găsit căi de a folosi moara şi în alte scopuri, precum ridicarea sacilor de cereale. Olandezii au început să folosească morile de vânt pentru a drena apa de pe câmp. Un sistem consta dintr-o moară de vânt ce acţiona un mecanism asemănător cu o roată de apă, care scotea apa. Principalul dezavantaj al morilor de vânt este că, spre deosebire de roţile de apă, ele nu pot fi folosite dacă este necesară energia continuă; daca vântul încetează, se opreşte şi mecanismul.
Pompe de vânt
Morile de vânt se mai folosesc şi acum în unele ţări pentru măcinarea cerealelor. Pompele cu palete multiple, acţionate de vânt, sunt folosite pentru a obţine apa din puţuri în regiunile mai izolate, în special în Australia şi Africa de Sud. Apa pompată este depozitată într-un turn din apropiere. Deşi în mod obişnuit se numesc mori de vânt, aceste mecanisme sunt numite maşini de vânt şi pompe de vânt. O pompă de vânt tipică are o roată cu diametrul între 3-4 m, cu circa 20 de palete de oţel presate. Roata este montată pe un stâlp metalic având înălţimea de aproximativ 8 m. Forţa vântului pe o derivă verticală din spate menţine roata cu faţa spre vânt. Însă deriva este concepută să întoarcă roata când vântul devine extrem de puternic, pentru a preveni vătămarea organismului.
|
