Descriere: Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor moralist si un fin psiholog, un creator de tipologii. Intreaga sa opera e o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericirea prin iubirea de oameni si orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.
Nuvela „Moara cu noroc”a aparut in volumul de debut „Nuvele din popor”, din 1881 si s-a bucurat de o larga apreciere critica, Maiorescu insusi considerand-o un moment de referinta in evolutia prozei romanesti, mai ales ca autorul „s-a inspirat din viata proprie a poporului si ne-a infatisat ceea ce este, ceea ce gandeste si ceea ce simte romanul in partea cea mai aleasa a firii lui etnice”.
Ioan Slavici construieste o opera literara pe baza cunoasterii sufletului omenesc, conceptia lui literara fiind un argument pentru iubirea de oameni care trebuie sa aiba caracter moralizator.
Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele nefaste a individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se afla convingerea autorului ca goana dupa avere, in special dupa bani, zdruncina tihna si amaraste viata omului, genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie. Aceasta convingere este ilustrata cel mai bine in nuvela prin destinul lui Ghita.
Nuvela este de factura clasica, avand o structura viguroasa in care fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic. Cele 17 capitole se afla in ordine cronologica a desfasurarii actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la inceputul si sfarsitul operei :”Omul sa fie fericit cu saracia sa, caci daca e vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit” si finalul ”Se vede ca nu au lasat ferestrele deschise(...)simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-a fost dat.”.
|
