Descriere: CUVÂNT ÎNAINTE
Prin exemplul şi strădania înaintaşilor acestei vetre străbune, am considerat că, avem
obligaţia morală şi sufletească, să continuăm a prezenta cât mai firesc aspectele comunităţii noastre în timp şi spaţiu, din acest frumos plai bănăţean – SANNICOLAUL MARE.
Oricare locuitor al aşezării, din orce vreme a timpului a simţit şi simte şi astăzi că este mândru că trăieşte într-un spaţiu edenic creat de Dumnezeu, purtând numele Marelui Sfânt Ierarh NICOLAE, considerat apărător şi ocrotitor al oraşului de-a lungul istoriei sale.
Lucrarea „MONOGRAFIA ORAŞULUI SANNICOLAU MARE,” are ca rol descifrarea evoluţiei istorice, acţiunile generaţiilor ce s-au succedat pe vatra acestei aşezări umane, precum şi cercetarea fenomenelor care să contribuie la definirea rolului comunităţilor din regiunile Europei.
În conceptul european, cunoaşterea realităţilor din viaţa unei comunităţi, a constituit şi constituie pentru civilizaţia modernă, o preocupare majoră, cu multiple implicaţii ştiinţifice şi civice. Monografia reprezintă un arc peste timp, un act de naştere a localităţii – prin care generaţiile î-şi pot cunoaşte trecutul şi prezentul, pentru a putea să îşi prefigureze viitorul.
Prin această lucrare monografică, se continuă studiile şi cercetările făcute de intelectualii localităţii, de-a lungul timpului şi se completează cu noi fenomene şi aspecte apărute în viaţa oraşului.
Aflat la confluenţa dintre lumea Europei Centrale şi cea de sud – estică, la întretăierea intereselor unor state şi imperii de importanţă continentală, localitatea SANNICOLAU MARE a fost martor ocular şi a trăit toate momentele istoriei zbuciumate şi dramatice ale Europei.
Prin această vatră străbună, au trecut, de-a lungul istoriei sale popoarele migratoare, armatele marilor imperii, împăraţi, regi, mari conducători de oşti şi mari personalităţi, în fiecare etapă istorică, conferind localităţii o istorie extraordinar de interesantă şi demnă de studiat.
Spusele Împăratului Iosif al II lea, al Austro – Ungariei, către mama sa Maria Tereza, după ce a vizitat localitatea în anul 1768, erau „LIEBE MAMA EST IST AUSSER DEM SENTMIKLOSER KAMARAL DISTRICT ALLEN AM HUNDE(29), prevăzând localităţii un viitor strălucit, ceea ce se va realiza peste timp.
Oraşul SANNICOLAU MARE, aşezat pe malurile canalului Aranca, a fost la confluenţa principalelor axe de circulaţie a văii râului Mureş, care a constituit din totdeauna o cale strategică şi comercială, devenind o punte trainică de legătură între Banat şi Transilvania cu realităţile occidentului, prin drumul european Timişoara – Viena.
Oraşul cu arhitectura, cultura şi concepţiile oamenilor de, diferite naţionalităţi, care
trăiesc aici, imprimă vieţii de zi cu zi, o pregnantă vocaţie modernă, iar prin îmbinarea
edificiilor vechi cu cele noi, îţi impune un simţământ de pietate, de veneraţie pentru efortul şi strădania înaintaşilor.
Chintesenţa existenţei acestei aşezări milenare, se datoreşte în primul rând oamenilor săi, indiferent de naţionalitate, care au pus în practică, întotdeauna marile valori ale existenţei umane.
Este unicat în istoria universală, când în plină conflagraţie mondială(al II -lea război
mondial), o comună germană se uneşte cu o comună românească prin Decret lege 495/ 26.06.1942 formând oraşul cel mai vestic al României, oraşul Sânnicolau Mare.
Între cele două aşezării ,neexistând limita de hotar, a făcut ca prin interacţiunile umane, să formeze un tot unitar, dovadă că pe întreg teritoriul oraşului, s-a creat o simbioză şi armonie a celor care locuiesc, oraşul putând fi denumit „O, OAZĂ DE PACE SI LINIŞTE ÎN EUROPA”, aici toleranţa fiind la rang de lege, transmisă din generaţie în generaţie. Un singur exemplu edificator în acest sens, denotă că dragostea nu a avut niciodată frontiere; aici oamenii legându-şi destinele prin credinţa în Dumnezeu dintr-o familie care se naşte un băiat, are tata sârb şi mama unguroaică, se căsătoreşte cu o fată care are tată român şi mamă nemţoaică; se pune întrebarea firească, de ce origine sunt copiii lor ? – răspunsul fiind simplu şi etern – europeni – n ţara sfântă a marelui Eminescu şi exemplele pot continua.
Aici au trăit şi trăiesc oameni capabili, muncitori, iscusiţi, buni meseriaşi, iar rezultatele uncii lor sunt apreciate atât pe plan local, naţional şi internaţional, dovadă clară fiind investiţiile marilor firme străine.
Şcoala cu dascălii săi minunaţi, a reprezentat liantul care a asigurat legătura dintre oameni, având la baza convieţuirii, cultura şi inteligenţa
Un sânmiclăuşean din doi cunoaşte mai multe limbi de circulaţie internaţională sau a naţionalităţilor conlocuitoare.
Bisericile oraşului, au avut menirea de a păstra vie credinţa în Dumnezeu, fiind rar dat să vezi cum, cu ocazia diferitelor sărbători, indiferent de naţionalitate sau religie, participă tot oraşul, ca un respect ce se poartă în sufletul oamenilor pentru credinţa semenilor.
Cultura prin toate formele sale, a fost de-a lungul timpului acea sudură sufletească care i-a unit mai mult pe oameni. Exemplul cel mai elocvent îl constituie marele compozitor, pianist şi cercetător de folclor, de renume mondial, Bela Bartok, care este şi va rămâne un simbol al culturii oraşului, punând în valoare folclorul tuturor naţionalităţilor din oraşul natal.
De peste un veac şi jumătate, Corul Doina a fost ca un stegar al culturii Sannicolaului, ce a dus faima oraşului atât în ţară cât şi în străinătate, prin minunaţii săi corişti şi dirijori, fiind o mândrie a tuturor locuitorilor oraşului.
Şi activitatea sportivă a avut momente de recunoaştere internaţională, ca Şoimii României la Belgrad şi la Praga, dar şi recunoaştere naţională prin câştigarea Campionatului naţional de volei fete şi a Campionatului naţional de tenis de masă – juniori.
Oraşul prin oamenii săi, dispune de un imens potenţial creativ, care trebuie pus în valoare în toate domeniile de activitate.
Oraşul prin oamenii săi, dispune de un imens potenţial creativ, care trebuie pus în valoare în toate domeniile de activitate.
|
