Descriere: Energia este indispensabila vietii pe Pamant. Ea exista pretutindeni si
reprezinta cauza producerii unor numeroase fenomene: miscare, lumina, sunet, caldura etc. Exista mai multe forme de energie, dar aproape intreaga energie de pe Pamant provine direct sau indirect de la Soare.
Spre deosebire de sursele de energie artificiale, obtinute de om prin transformarea unei forme de energie in alta forma de energie (exemple: motoare, centrale termice, centrale eoliene etc.), sursele de energie primara sunt sursele de energie existente in natura si care pot fi folosiste in mod direct.
Energia este o marime scalara care reprezinta capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic la trecerea dintr-o stare data in alta.
Societatea actuala este un mare consumator de energie sub diferite forme, in industrie, transporturi, agricultura, in domeniul casnic etc. Consumul de energie pe cap de locuitor este considerat un indicator al nivelului de trai.
Descoperirea unor noi surse de energie i-a permis omului sa treaca la etape superioare de dezvoltare, caracterizate prin cresterea productivitatii, a performantelor tehnice, a gradului de confort, prin scaderea gradului de poluare.
Ramura stiintelor tehnice care se ocupa cu producerea, transformarea, distributia si folosirea in conditii optime a energiei, sub diferitele ei forme, pornind de la surse de energie si ajungand la punctele de consum, se numeste energetica.
Energia omului
Forta musculara este prima sursa de energie de care omul a devenit constient, si care produce energie mecanica. Omul si-a procurat mijloacele de existenta cu ajutorul sistemului sau muscular. Stramosii nostri au observat ca prin frecarea a doua bucati de lemn sau a unor fragmente de cremene se produce focul.
Omul primitiv isi folosea forta musculara pentru a vana si a pescui, iar mai tarziu pentru realizarea primelor culturi agricole. Pentru a-si usura munca si a-si economisi propria energie, a trecut la confectionarea uneltelor : topoare pentru a taia ce nu putea rupe cu mainile, cutite pentru ceea ce nu putea sfasia cu dintii, parghii pentru deplasarea greutatilor, manere lungi la sapaligi si ciocane.
|
