Descriere: Felul în care lichidele reacţionează sub presiune are multe întrebuinţări, atât în gospodărie cât şi în industrie. Cele mai întrebuinţate instrumente pentru măsurarea presiunii sunt manometrul, barometrul şi altimetrul.
Barometrul a fost inventat în urma unor ample studii ale vidului, de către omul de ştiinţă italian Galileo Galilei, şi fiul său Evangelista Torricelli (1608-1647). Există mai multe tipuri de barometre cu diverse utilizări practice, printre care şi cel cu mercur şi cel fără lichid.
Barometrele cu mercur
Barometrele cu mercur sunt împărţite în două categorii: barometre cu rezervor şi barometre cu sifon.
• Barometrele cu rezervor
Barometrul(diagrama 1, stânga) lui Torricelli şi cel al lui Fortin(diagrama 1, dreapta).
Cea mai simplă formă de barometru cu rezervor este formată dintr-un tub de sticlă lung de aproximativ 85 de cm, având o înălţime h de mercur care iese dintr-un tub care conţine de asemenea mercur. Acest barometru este cunoscut sub numele de Torricelli (foto stânga).
De obicei este ataşat la un suport a cărei parte superioară este o scală gradată indicând nivelul mediu din bazin. Instrumentul este dispus la o “eroare de capacitate”: la orice schimbare în greutatea mercurului din tub se schimbă nivelul din bazin, astfel încât scala nu indică întodeauna înălţimea corectă a coloanei. Această eroare poate fi evitată reglând scala.
În barometrul lui Fortin (foto 1, dreapta) corecţia este făcută prin reglarea greutăţii suprafeţei de mercur din bazin.
Baza rezervorului este făcută din piele şi poate fi împinsă mai sus folosind un şurub până ce suprafaţa mercurului din vas atinge capătul unui indicator fix. Acesta este punctul de pornire al scalei. Coloana de mercur trebuie să fie perfect verticală pentru ca scala să arate corect şi să poată fi citită corect.
|
