Descriere: Mare clasic al literaturii noastre, alături de Eminescu, Creangă şi Caragiale, Slavici a facut parte din centrul societăţii literare “Junimea” unde scrie nuvela Popa Tanda in 1873 şi apoi o publica in revista Convorbiri literare. George Călinescu îl considera pe Slavici “cel mai important reprezentant al realismului popular în literatura noastră”.
Nuvela Popa Tanda se afla în stransă relaţie cu poveştile publicate de Slavici în prima perioada a creaţiilor sale ( Budulea Taichii,Padureanca, Moara cu noroc) – nuvele care au aparut în primul volum “Novele din popor”.
Parintele Trandafir este personajul principal al nuvelei, deoarece este prezent în toate momentele acţiunii; este un personaj fictiv. Fiind unul dintre cei doi copii ai dascălului Pintilie, Trandafir devine preot, îşi întemeiază o familie în care la un moment dat se aflau “trei copii mici, al patrulea de lapte”, şi îşi profesează meseria aproape doi ani in Butucani, satul natal. In urma unor dispute cu sătenii, este mutat la Sărăceni, un sat care îşi merita numele, având în vedere aspectul lui şi starea materială a locuitorilor. Preotul Trandafir este prezentat de-a lungul nuvelei în mai multe ipostaze: preot, soţ, tată, socru şi bunic.Avea relaţii cu celelalte personaje pe plan social ( încearcă “s facă din poporenii săi oameni harnici” deoarece “ câtă vreme vor fi sărăcenii leneşi, ei vor rămânea săraci şi eu flămând”), şi pe plan familial ( bun soţ, tată şi bunic). Evoluţiile personajului de-a lungul nuvelei sunt în plan social
( evoluţia de la indiferenţă la implicare) şi în plan sufletesc ( pe parcursul nuvelei are loc maturizarea interioară treptată a părintelui urmărind un traseu de la vorbă la faptă).
|
