Secretul sabiei de foc - Sau cum e cu putinta fenomenul legionar

Sunt conştient că, acceptând invitaţia, îmi asum o responsabilitate imensă. Din cel puţin următoarele şapte motive: 1) „Fenomenul legionar a fost şi este cel mai intens supus denaturării” . 2) „Mişcarea Legionară nu a avut niciodată şansa unui proces fair play, cu dreptul de a-şi prezenta punctul de vedere şi a se apăra” . 3) Aproape „toate opiniile câte s-au exprimat până astăzi despre Mişcarea Legionară, cu excepţia acelora ale legionarilor înşişi, au la bază în exclusivitate informaţii dintr-o singură sursă, cea a adversarilor ei, fie că aceştia sunt democraţii de dinaintea ultimului Război mondial, fie că ei sunt de-a dreptul comunişti, situaţi – deci – într-o postură politică diametral adversă” . 4) „Între feluritele regimuri şi guvernări care s-au succedat în România în ultimii 60 de ani (iau în calcul şi(;) ani[i] postrevoluţionari(;)) există un element de continuitate, un punct comun în comportamentul lor politic: antilegionarismul ” . 5) „Ne-a fost impusă cu consecvenţă o adevărată dogmă ideologică, fundamentată pe mitul propagandistic al «sălbăticiei» legionare(;)... Legionarismul a devenit astfel imaginea publică a tuturor relelor de ieri şi de azi” . „Atât de mult au fost repetate aceste lucruri, atâta cerneală s-a vărsat şi atâta patimă a fost investită în această denigrare concertată, încât pentru anumite minţi comode problema nici nu mai merită discutată ” . 6) „Istoria constă din a pune întrebări trecutului, astfel ca răspunsurile să fie învăţăminte călăuzind prezentul şi(;) pregăti[nd] viitorul” . 7) „Naţiunile sunt independente şi suverane în măsura în care au şi practică gândirea critică concluzivă” . Aşadar, consider, împreună cu Răzvan Codrescu, că „nici un cuget drept şi nici o inimă curată nu poate ocoli anumite întrebări demistificatoare” . Cu-atât mai mult cu cât, în marasmul de astăzi, care se agravează zi după zi, Neamului nostru îi lipsesc, „într-o proporţie îngrijorătoare, orizontul spiritual, cultural şi politic necesar marilor primeniri istorice” . Cu-atât mai mult cu cât, deşi „istoria românească mai veche nu fusese lipsită de mari conştiinţe misionare, în frunte cu Eminescu , (;)niciodată duhul misionar nu mai pătrunsese atât de adânc în gândul, simţirea şi fapta unei întregi generaţii.