Descriere: INTRODUCERE
Când oamenii vor hotarâ perderea voastră, Domnul Dumnezeul părinţilor noştri va trimite vouă om din nemul vostru, care, unindu-vă, vă va scăpa pe voi de robie.*
Mihai Eminescu, poet, prozator, publicist şi economist, a fost unul dintre exponenţii de seamă ai gândirii social-economice din ţara noastră în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Publicistul Mihai Eminescu, convins de necesitatea cunoaşterii realităţilor concrete ale economiei româneşti, ale vieţii economice în general, a analizat şi interpretat numeroase probleme economice, comerciale, financiare, monetare etc. Preocupat permanent de legătura dintre teorie şi practică, fiind redactor la diferite ziare, el a oferit cititorilor, în mod constant, analize documentate şi riguroase. Acestea s-au concretizat într-o serie de articole şi manuscrise, care nu pot fi omise în studierea drumului parcurs de economia şi gândirea economică românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Opera lui socio-economică ocupă, prin urmare, un loc important în larga panoramă a teoriilor, doctrinelor şi curentelor de gândire economică ce se aflau într-o puternică înfruntare şi confruntare în acea vreme, înscriindu-se ca o contribuţie semnificativă la dezbaterea problemelor economiei româneşti.
Deşi preocupările economice ale lui Mihai Eminescu, publicistica sa în domeniu, au constituit până în prezent obiectul unor multiple cercetări menite să le pună în valoare, el continuă să rămână şi astăzi cunoscut marelui public aproape în exclusivitate ca poet. Întregii sale opere publicistice, în general, dar cu precădere celei economice, i s-au dat, de-a lungul timpului, diverse interpretări, uneori oportuniste, bazate pe prezentări fragmentare, pentru a servi legitimării unor interese şi orientări
politico-economice ale zilei, şi nu revelării spiritului şi substanţei adevărului ştiinţific. Astfel, arată Eugen Simion, „ideologii, oamenii politici, sociologii şi criticii literari au cultivat-o sau, dimpotrivă, au repudiat-o, în funcţie de interesele lor” .
Fără îndoială, cunoaşterea activităţii publicistice şi a viziunii economice ale lui Mihai Eminescu permite nu numai reliefarea contribuţiilor sale, dedicate în întregime slujirii intereselor poporului din care face parte, ci şi înţelegerea mai profundă a principalelor şi, în acelaşi timp, complexelor probleme economice, sociale şi politice ale perioadei în decursul căreia el şi-a desfăşurat activitatea.
Cercetarea gândirii economice din trecutul ţării noastre excede cadrului strict al interesului istoric. Ea este menită să dezvăluie valorile moştenirii cultural-ştiinţifice şi să valorifice acele idei şi teorii care sunt pline de învăţăminte şi servesc înaintării ţării noastre pe calea progresului.
Elaborarea lucrării se sprijină pe scrierile lui Mihai Eminescu, având în vedere, desigur, şi lucrări din bogata literatură economică a perioadei în care el a trăit şi despre această perioadă.
Am analizat gândirea economică eminesciană pe fondul realităţilor economice şi social-politice ale epocii, deoarece numai în acest fel pot fi dezvăluite geneza, conţinutul şi semnificaţiile ei.
Pornind de la suportul de discuţie economic, am efectuat o serie de incursiuni, pluri şi interdisciplinare – socio-politice, istorice, religioase, ş.a.m.d. – intim corelate atât între ele cât şi cu filonul principal. Procedând astfel, m-am străduit să conturez, în schiţă, modelul naţional-strategic românesc, gândit ca îndrumar minimal al bunului român, ca răspuns al naţiunii din care fac parte la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului.
Însă, întrucât pentru cititorii presaţi de timp, obiectiv majoritari în vremea noastră, avantajul plusului de facilitate - pe care li-l oferă maniera condensată de prezentare a ideilor - ar putea fi oarecum contrabalansat de durata substanţial mărită necesară parcurgerii succesive a părţilor, am conferit, în redactare, înţeles de sine stătător fiecăreia dintre acestea din urmă.
|
