Descriere: Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc şi se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor. În economia financiară circuitul activelor financiare are loc între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul. Investitorii sunt cei care efectuează investiţii, prin plasarea fondurilor în scopul valorificării lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizează fondurile pentru a-şi finanţa propria activitate economică. Se transferă astfel o parte din resursele financiare existente într-o economie, între cei care le deţin, prin disponibilizare, către agenţii economici care le folosesc, fie pentru iniţierea unei activităţi, fie pentru întreţinerea şi dezvoltarea unei afaceri existente. În acelaşi timp, se naşte o relaţie de feedback, de la utilizatorii de fonduri către investitorii iniţiali, prin distribuirea profitului obţinut în urma valorificării resurselor financiare. Într-o economie de piaţă, distribuirea profitului poate fi, însă, oricând substituită de distribuirea riscului, în cazul unei utilizări neprofitabile a fondurilor care au făcut obiectul transferului. Astfel, cei doi parteneri devin, prin propria voinţă, noduri ale unui circuit financiar a cărui finalizare poate fi profitul sau eşecul. Tranzacţiile între cele două categorii de participanţi la fluxul financiar se realizează prin intermediul pieţelor financiare.
Încă de la apariţia lor, bursele de valori s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranţă de îmbogăţire rapidă iar pentru alţii soluţia în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepărtat.
În condiţiile tranziţiei României la economia de piaţă, bursa de valori şi-a reluat activitatea după o întrerupere de aproape cinci decenii. În ciuda unui început ezitant şi a unor oscilaţii în activitatea ei, bursa de valori îşi consolidează poziţia în mecanismul economiei de piaţă, urmând să joace un rol tot mai important în viitor.
Pornind de la această realitate, am considerat oportună analiza temei alese în cadrul prezentei lucrări de disertaţie.
Ţinând cont de faptul că tema pe care mi-am ales reprezintă obiectul “Bursa de Valori Bucureşti. Istoric, management, performanţe” am să trec direct la prezentarea structurii al acestei lucrări, care la rândul lui conţine trei capitole.
În primul capitol sunt prezentate aspectele semnificative legate de istoricul apariţiei şi dezvoltării pieţelor bursiere, definiţia, clasificarea, caracteristicile pieţelor financiare, respectiv reglementările legale aplicabile bursei din România precum şi structura organizatorică a bursei.
În capitolul al doilea este prezentat cadrul teoretic privind bursele de valori şi anume cotarea societăţilor la bursă, mecanismul tranzacţiilor cu titluri şi alte active respectiv operaţiunile cu titluri financiare derivate.
În capitolul trei sunt prezentate aspectele practice ale aplicării la Bursa de Valori Bucureşti a reglementărilor generale şi specifice legate de organizarea şi funcţionarea bursei, acest capitol totodată cuprinde indicii Bursei de Valori Bucureşti, realizările şi performanţele acestei instituţii.
În finalul lucrării de faţă am punctat unele concluzii şi propuneri cu referire la implicaţiile integrării economiei româneşti în spaţiul european asupra Bursei de Valori Bucureşti, la principalele direcţii în care ar trebui să acţioneze Bursa de Valori Bucureşti în următorii ani.
|
