Descriere: 1.Componentele
unui PC
Elementele esentiale ale sistemelor birotice sunt: echipamentele fizice (componenta hard), programele (componenta soft) si informatiile care reprezintă obiectul prelucrării.
Componenta fizică este reprezentată de un calculator electronic sau de o retea de calculatoare, împreună cu echipamentul pentru comunicatii. Acestea pot fi detaliate pe:
Calculator (calculatoare în retea) (în general, de tip PC) format(e) din: procesor, memorie internă, interfete cu echipamentele periferice si eventual interfete de retea si cabluri de conectare.
Dispozitive de intrare-iesire tipice calculatoarelor (tastatură, monitor, mouse, imprimantă, scanner, plotter, speaker) sau mai general, sistemelor informatice multimedia si de comunicare.
PROCESORUL
Componenta ce are rolul de a dirija celelalte dispozitive , de a împărţi sarcini fiecăreia , de a coordona şi verifica executia sarcinilor primite . Un calculator nu poate funcţiona fără procesor . Procesoarele au avut evolutie rapidă de la 8088,8086…80486 , producţia fiind asigrata în principal de firma Intel , printre primii producatori de procesoare destinate utilizatorilor privati . Alte firme producatoare sunt AMD , Cyrix , ITD . Procesoarele produse de AMD şi Cyrix sunt mai ieftine decât cele produse de Intel şi au o arhitectura compatibilă cu cele produse de Intel , însă se dezvoltă separat .
Procesorul i386 a fost primul processor care a inclus 6 faze de execuţie paralelă , la procesorul 80486 s-a dezvoltat mai mult paralelismul execuţiei prin expandarea unităţilor de decodificare a instrucţiunii şi de executie într-o banda de asmblare (pieline) cu cinci nivele , astfel ajungându-se la 11 faze paralele . În plus , procesorul 486 are un cache intern de date şi instrucţiuni de nivel L1 de 8Ko pentru a mări procentul instrucţiunilor ce pot fi executate la viteza de o instrucţiune pe impuls de tact . La acest processor a fost pentru prima dată integrată unitatea de calcul în virgulă flotantă (coprocesorul) în acelasi cip cu CPU-ul .
AMD a lansat în aceeaşi perioadă procesorul 486 DX5 cu frecvenţe pînă la 133 , fără prea mult success . Surprinzător , dupa 486 nu a urmat 586 , decât pentru Cyrix şi AMD . Intel a decis să schimbe formatul numelui trecând la Pentium .
Procesorul Pentium a adăugat o a doua bandă de asamblare pentru a obţine performanţe superioare (cele doua benzi de asmblare (U,V) pot executa două instrucţiuni pe un impuls de tact); memoria cache s-a dublat , existând un cache de 8 Ko pentru cod şi unul similar pentru date . Pentru îmbunătăţirea execuţiei ramificaţiilor din programe s-a implementat conceptul de predicţie a salturilor, introducându-se un tabel pentru
memorarea adreselor cele mai probabile la care se fac salturile . Registrele principale au rămas pe 32 de biti , căile interne fiind pe 128 sau 256 de biţi , magistrala de date externă – 64 biţi . Procesorul Pentium are integrat un controller de întreruperi avansat (APIC) folosit în sistemele multiprocessor .
Amd a lansat într-o perioadă intermediară procesorul 586 , apoi K5 . dupa 586 pentru Cyrix urmând 6x86 .
Amd şi Cyrix au rămas multă vreme într-un con de umbră al lui Intel , mai ales că procesoarele intel Pentium (lansate la frecvente de 75Mhz) s-au dezvoltat rapid , de la frecvenţa de 166 Mhz fiind adăugate instructiunile MMX (-un set de 57 noi instrucţiuni , patru tipuri noi de date şi un nou dst de registrii pentru a accelera performanţele aplicaţiilor multimedia şi de comunicaţii ; MMX se bazează pe o arhitectura SIMD (Single Instruction,Multiple Data) , permiţând imbunătăţirea performanţelor aplicaţiilor ce folosesc algoritmi de calcul intensivi asupra unor mari şiruri de date simple (procesoare de imagini 2D/3D) . Dupa Pentium urmează Pentium Pro care are o arhitectura superscalara pe trei cai- poate executa trei instrucţiuni într-un impuls de tact având un cache L2 de 256 Kb strâns legat de CPU printr-o magistrala dedicată pe 64 de biti . . Procesoarele Pentium şi Pentium Pro au fost dezvoltate până la frecvenţe de 233 Mhz , următorul pas fiind Pentium II (este un PentiumPro cu MMX) şi Pentium III .
Revenind la AMD , a lansat procesorul Amd K6 ce avea în plus 32kb cache level 1 faţă de K5 . Urmatorul pas a fost AMD K6-2 , care a dat o replica MMX-ului de la Intel cu un set de instrucţiuni numite !3D NOW ; trebuie amintit că şi procesoarele K6 au înglobat instrucţiuni MMX frecvenţa maximă atinsă fiind de 500Mhz . AMD K6-3 înglobează 256kb level 1 cache ceea cea aduce un spor de viteza substanţial
Cyrix a rămas în urmă , unui 6x86 la 200Mhz corespunzându-i un Pentium la 150Mhz , pe când la AMD seria K6 –K62 a fost extrem de reuşită , depăşind pe alocuri procesoarele Intel la frecvente echivalente .
Fiecare processor din seria x86 este compatibil fizic cu placa de bază , astfel procesoarele se introduc într-un soclu de pe placa de baza , ce are un numar standard de pini (321) . Pentru a descuraja concurenţa , Intel a schimbat modul de conectare a procesoarelor Pentium II-III , conectarea la mainboard făcându-se printr-un nou tip de soclu – Sec – Slot 1 ; Intel nu a dat drept de productie (licenţă) a acestui soclu firmelor AMD şi Cyrix. Ca replică , AMD a conceput procesorul AMD K7 , ce concurează direct Pentium II prin frecvenţe de pana la 900Mhz şi cache level 2 –512Ko,pentru un nou tip de soclu – Slot A .
Succesul pe piaţă al procesoarelor Intel a fost datorat faptului că fiecare nou procesor îngloba funcţiile precedentului (astfel un Pentium II este capabil de executa cod scris pentr 386) , caracteristicî intalnitî rar la început (1980) . Procesoarele Sparc , Alpha , Dec , Risc sunt extrem de scumpe , incompatile cu codul x86 , ele fiind în proiectate pentru aplicatii paralele , volum mare de calcul, sisteme multiprocessor . Firma SPARC a lansat de curînd procesorul pe 64 biti UltraSparc la 1,5 Ghz .
|
