Descriere: Întreprinderea este o componenta activa ce contribuie în mod esential la configurarea mediului natural, geografic, economic, social, tehnologic, politic, juridic, informational si la dinamica acestuia. Rolul întreprinderii este sesizabil din toate aceste perspective chiar daca actiunea ei este predominant economica.
Întreprinderea intra în relatii cu toate celelalte entitati active în natura si societate. Relatiile se realizeaza prin circulatia de bunuri, servicii, informatii, drepturi si obligatii, bani, prin comportamentul, atitudinea si activitatea oamenilor antrenati în fiecare din aceste entitati. Relatiile pot fi de tip pozitiv (suport, cooperare,acceptare, comunitate de interese) sau de tip negativ (neacceptare, competitie, conflict, distrugere). Unele dintre aceste relatii sunt normate, orientate prin reglementari larg acceptate întrucât altfel devine imposibila coexistenta entitatilor. De exemplu: reglementarile din domeniul protectiei mediului sau cele care privesc pedepsirea furtului.
Ca agent economic, întreprinderea se afla în relatii strânse cu ceilalti agenti economici importanti
alte întreprinderi gospodariile populatiei
institutiile financiare
statul si administratia agentii economici din alte tari
Relatiile cu unii agenti sunt organizate prin piete ca loc de întâlnire a cererii si ofertei O întreprindere va stabili relatii cu altele pe pietele de aprovizionare (materii prime, materiale, semifabricate, masini, utilaje, instalatii, servicii) sau pe pietele de desfacere pentru bunurile si serviciile realizate. Resursele de munca sunt asigurate prin piata fortei de munca iar cele financiare de pe pietele de capitaluri. Pe piete se stabilesc relatii de vânzare-cumparare, de cooperare, asociere, dar si relatii de competitie, concurenta – pâna la lupte pentru eliminarea competitorilor. Economiile de piata contemporane se bazeaza în buna parte pe functionarea mecanismului concurentei între întreprinderi simultan cu o anumita interventie a autoritatii publice. Gospodariile populatiei (populatia în general) consuma bunurile si serviciile produse în întreprinderi platind pretul acestora. Ele au rolul de a furniza întreprinderilor forta de munca prin formarea continua a noi resurse de munca si de a finanta întreprinderile direct (prin credite acordate, prin participari la capital sau asocieri) sau indirect prin economiile banesti depuse în banci, în fonduri de pensii, de garantare, de asigurare sau de investitii. O economie în care populatia nu poate consuma bunurile si serviciile produse si nu finanteaza productia prin economiile sale este în mare pericol! Întreprinderile asigura populatiei locuri de munca si conditii de subzistenta prin salarii si alte venituri banesti (dividende, dobânzi, contributii pentru asigurari sociale si pentru pensii) ca si conditii pentru satisfacerea directa a nevoilor de apartenenta, afiliere, recunoastere, stima, securitate, împlinire si autorealizare profesionala.
Statul, prin institutiile sale, contribuie la asigurarea cadrului necesar functionarii întreprinderii (legislatie, stabilitate, securitate, acorduri cu alte state) si organizeaza prestarea unor servicii de utilitate publica comportându-se în unele situatii ca un agent economic. Întreprinderile pot beneficia de alocatii sub forma subventiilor pentru anumite sectoare, de masuri protectioniste, de comenzi de stat, de scutiri si reduceri fiscale sau vamale, prime pentru export sau promovarea unor productii etc. În exercitarea rolului sau statul utilizeaza resurse colectate sub forma impozitelor si taxelor de la întreprinderi. Regimul fiscal din economie si alocarea resurselor bugetare pot constitui factori de crestere economica (sau dimpotriva, pot avea efecte negative, în cazul unor politici neadecvate - si nu sunt rare cazurile în care guverne sunt acuzate de politica antinationala si erori costisitoare). Orice flux real (de bunuri sau servicii) este însotit de un flux monetar care exprima transferul banilor între agentii economici sau nasterea unor creante între agenti. Rolul institutiilor financiare în raporturile cu întreprinderile devine deosebit de important având urmatoarele componente: atragerea economiilor banesti ale populatiei si concentrarea temporara a disponibilitatilor banesti ale altor agenti concomitent cu utilizarea sumelor în activitati economice prin credite si alte forme de finantare, organizarea si facilitarea circulatiei banilor, a decontarilor între agentii economici. Alaturi de banci, fonduri de investitii, fonduri de asigurari, de pensii, un rol extrem de important în finantarea întreprinderilor revine burselor de valori.
|
