Descriere: Până la apariţia lui ”Ion” în anul 1920, romanul românesc înregistrase numai câteva titluri mai importante: “Ciocoii vechi şi noi” de Nicolae Filimon,Ciclul Comăneştilor de Duiliu Zamfirescu, ”Mara” ardeleanului Ion Slavici, ”Arhanghelii” tot în Ardeal, publicat cu 6 ani înainte de către Ion Agârbiceanu.
Cu “Ion” Liviu Rebreanu inaugurează o fază nouă în istoria romanului românesc şi o trecere de la realismul poetic şi liric la realismul epic, impunîndu-se ca cel mai mare creator epic şi întemeietor al romanului nostru modern.
Romanul este frutul unei colaborări îndelungate. Rebreanu l-a scris în patru ani , dar l-a purtat în sine, l-a plămădit şi l-a rotunjit. Este o carte crescută organic, dintr-o experienţă cares-a precipitat cu o preatimpurie maturitate. “Ion” nu este ceea ce se stie, o capodoperă a genului, şi primul roman românesc într-adevăr desăvârşit: este tezaurul unei experienţe în care se oglindeşte o provincie şi un popor.
Obiectul de studiu a lui “Ion” este viaţa socială a Ardealului, care, deşi închisă în celula unui sat, este zugrăvită în întreaga ei stratificaţie, de la simplul vagabond până la candidatul de deputat şi la mediul administraţiei ungureşti, cu o faună bogată în exemple variate. Cu un material aparent haotic, cu episoade numeroase ce se pun de+a curmezişul. Romanul se organizează, totuşi, în jurul unei figuri centrale, al eroului frust şi voluntar al lui Ion.
“Ion” îşi trage originea dintr-o scenă pe care a surprins.o autorul şi care l-a impresionat profund: “Era o zi de început de primăvară. Hoinărind pe coastele dimprejurul satului, am zărit un ţăran, îmbrăcat în straie de sărbătoare. Deodată s-a aplecat şi a sărutat pământul. L-a sărutat ca pe o ibovnică ...”.
|
