Descriere: Lucian Blaga:
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea mea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepatrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină–
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
mareşte si mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
si tot ce-i nenţeles
se schimbă-n nentelesuri şi mai mari
sub ochii mei -
căci eu iubesc
şi flori, şi ochi, şi buze, şi morminte.
Poezia a apărut în fruntea volumului Poemele luminii (1919). Este în egală măsură o artă poetică şi o poezie filozofică de cunoaştere.
Poezia nu este o artă poetică obişnuită pentru că Blaga nu vorbeşte nicăieri clar, explicit, despre rosturile poeziei şi ale poetului. Această diferenţă devine mai evidentă, dacă comparăm poezia cu Testament de Tudor Arghezi. Spre deosebire de Arghezi, care îşi exprimă clar concepţia despre izvoarele poeziei, despre instrumentele ei, despre misiunea poetului şi a poeziei, poezia lui Blaga cuprinde un conţinut incifrat pentru a cărui înţelegere este necesară raportarea la concepţia sa filozofică.
|
