Descriere: Romanul „Moromeţii”, scris de Marin Preda, a cărui originalitate stă fără îndoială în noua viziune asupra lumii rurale, este unul ce prezintă foarte bine povestea unei familii de ţărani din Câmpia Dunării, mai precis din satul teleormănean Siliştea-Gumeşti, care cunoaşte de-a lungul unui sfert de secol, o adâncă şi simbolica destrămare.
In volumul I satul e înfăţişat cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, într-o perioada in care timpul era „foarte răbdător cu oamenii”. De asemenea întâiul volum este în întregime concentrat asupra unui singur personaj, desfăşurarea epica fiind subordonata lui Ilie Moromete.
La fel ca toţi sătenii, in afara unor familii mai înstărite ca cea a lui Aristide, Cotelici, Bălosu, şi familia Moromete nu are trai foarte uşor, ei, în special părinţii, fiind apăsaţi de multe impozite, foncirea şi alte neajunsuri dar ele pot fi încă suportate de capul familiei care se adună cu plăcere duminica, la taifas, in „poiana lui Iocan” unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevărate dueluri ale inteligenţei. Ilie Moromete stăpâneşte absolut peste o familie a cărei gospodărie pare solidă si grija conducatorului ei este s-o menţina intactă. E pentru întâia oară când in literatura româna ţăranul nu este stăpânit de ideea de a avea pământ, ca şansă a fericirii sale, ci de a şi-l păstra.
Capul familiei este dotat, pe lângă o filozofie asupra vieţii şi cu o voinţă de a rezista la tot ce contravine gustului său de trai liniştit, confortabil, într-o gospodarie mijlocie. Astfel, dacă Moromete nu face mari speculaţii, el caută să profite de instituţiile capitaliste – nu se sfieşte să ia bani cu împrumut de la bancă spre a-şi cumpăra oi si cai, îşi pune la muncă familia, el rezervându-şi rolul de stăpân, pierde timpul in lungi conversaţii cu prietenii, discuta politică – are păreri îndrazneţe despre regalitate si nu se sinchiseşte de legionari. Singura sa grija e de a-şi achita impozitele şi datoriile contractate, tărăgănând, amânând cat mai mult scadenţele, fără să înstrăineze ceva din avere, astfel dovedindu-se grija bărbatului de a nu-şi lăsa familia fără nimic.
|
