Descriere: Mihai Eminescu, cel mai mare poet roman a fost considerat “omul deplin al culturii romanesti” ( C. Noica) sau poetul nepereche ( G. Calinescu). In registrul tematic eminescian un loc aparte este ocupat de tema naturii si a iubirii. Cele 2 componente tematice se potentializeaza si se ilumineaza reciproc in cateva creatii precum “Dorinta”, “Craiasa din povesti” si, nu in ultimul rand “Lacul”.
Opera lirica este creatia in care autoru isi exprima in mod direct, subiectiv trairile si sentimentele prin limbaj, imagini artistice si figuri de stil. Opera literara “Lacul” este o creatia in care autorul, Mihai Eminescu, isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste, regret, melancolie. El transpune vocea sa eului liric, a carui prezenta in text este marcata prin forme verbale si pronominale de persoana I: “eu”, “trec”, “ascult”, “mi”. Eul poetic in ipostaza indragostitului isi imagineaza, intr-un cadru feeric de natura, inatalnirea cu iubita, desemnata prin pronumele personal “ea”, ortografiat cu litere cursive. Se individualizeaza si se unicizeaza astfel imaginea ideala a iubitei.
Discursul liric (textul poetic) ia forma unui monolog liric si se structureaza in cinci catrene cu ritm trohaic, masura scurta, de opt silabe. Rima confera un plus de muzicalitate poeziei prin asonanta (rima imperfecta) a versurilor 1 si 3 si rima incrucisata a versurilor 2 si 4.
Primul tablou poetic include prima strofa si debuteaza cu elemente care alcatuiesc decorul imaginat pentru intalnirea indragostitilor. Prin descrierea subiectiva se releva termini (cuvinte) din campul semantic al naturii, definitorii pentru cadrul natural eminescian: “lacul”, “codrii”, “nuferi”, “maluri”, “trestii”, “apa”, “luna”, “flori de nufar”.
|
