Descriere: Mihai Eminescu a fost cel mai mare poet român aparţinând perioadei marilor clasici. A scris numeroase volume de poezii din care face parte şi poezia “Lacul”
În marile teme ale poeziei eminesciene, slăvirea naturii şi a iubirii ocupă un loc însemnat, cele două sentimente îngemănatere regăsindu-se exprimate în majoritetea poeziilor sale, de la cele de debut literar până la cele de publicaţii.
Titlul poeziei “Lacul” ar putea sugera la prima vedere un loc de întâlnire a celor doi îndrăgostiţi. La o analiză mai atentă a conţinutului, observăm însă că, departe de a se înscrie în sfera realităţii imediate, a cotidianului, versurile sunt o proiecţie a dorinţei, a visului de iubire al poetului.
Îndrăgostitul şi-ar dori ca iubita să-i apară înainte “să răsară’’ din trestiile de pe mal şi să-i cadă la piept într-o dulce îmbrăţişare. Continuându-şi visul, el îşi închipuie acum că sunt urcaţi în luntre şi că ar pluti îndepărtându-se încet de ţărm, învăluiţi de lumina lunii, de foşnetul vântului şi de clipocitul apei. Dar visul se destramă, iluzia dispare, iar el rămâne la fel de singur, suspinând ’’în zadar’’ de dor şi neîmplinire.
|
