Descriere: Opera „Lacul” a fost scrisă de Mihai Eminescu, cel mai mare poet român, aparţinând perioadei marilor clasici. Debutează în 1866 cu poezia “La mormântul lui Aron Pumnul”. La 25 februarie 1866 publică prima poezie, ca în timpul scurtei sale vieţi , Eminescu să poată publica un singur volum de poezii.
Poezia „Lacul” apare pentru prima dată în „Convorbiri literare”, la 1 septembrie 1876. Tema acestei poezii este de dragoste, prezentându-ne aşteptarea zadarnică a iubitei.
Opera lirică este opera literară în care autorul transmite direct cititorului idei, sentimente filtrate prin propria sensibilitate. Putem întâlni prezenţa eului liric, iar ca moduri de expunere întâlnim monologul liric şi descrierea subiectivă. Opera lirică ne prezintă un număr mare de de imagini artistice şi figuri de stil, dar şi alte mijloace de expesivitate şi versificaţie.
În prima strofă ne uimeşte numărul mare de epitete cromatice („albastru”, „galbeni”, „albe”), care accentuează imaginea artistică prin imagini vizuale, Eminescu încercând să ne descrie cadrul din natură în care se petrece acţiunea. În a doua strofă, apare prezenţa eului liric, care este puţin nesigur, aceasta dovedindu-se din repetarea cuvântului parcă. Pronumele „Ea” ne sugerează că iubita mult aşteptată nu era o persoană obişnuită, ci una deosebită şi unică pa care iubitul şi-o imaginează îmbrăţişându-l plină de tandreţe. A doua parte a poeziei o constituie următoarele două strofe ale poeziei, poetul fiind copleşit de o stare de singurătare şi aşteptare. Verbele la conjunctiv („să sărim”, „să scap”, „să plutim”) grăbesc acţiunea, dar dau şi senzaţia de ireal, de basm. Lumea înconjurătoare nu mai este prezentată a fi atât de colorată în lumina lunii, totul pare a fi o atmosferă de vis. Imaginile vizuale se împletesc cu cele auditive („Îngânaţi de glas de ape; „Unduioasa apă sune”). În ultimul catren, iubitul trebuie să se confrunte cu o realitate a vieţii : singurătatea. El îşi pierde orice speranţă şi n-o mai aşteaptă pe iubită în zadar. Lacul cel albastru pare acum mult mai trist ca la început, dovedindu-se că natura este în concordanţă cu sentimentele tânărului din poezie.
|
