Descriere: II. Geneza poeziei
Poezia “Lacul” apare la 1 Septembrie 1876 în revista Convorbiri Literare apoi, inclusă în volumul “Poezii” apărut în 1883.
Geneza poeziei se află în versul “Lângă lacul cel albastru încărcat cu flori de nufăr” din basmul popular “Călin Nebunul”. Această imagine se regăseşte într-o variantă a poemului “Călin (file din poveste)” : “Lângă lacul cel albastru încărcat cu nuferi mari” devenit “Lângă lacul care-n tremur, somnoros şi lin se bate”
“Lacul” este o creaţie lirică de dragoste şi de natură, o idilă cu elemente de pastel în care se îmbină sentimentul dragostei pentru fiinţa iubită cu adoraţia faţă de frumuseţile naturii.
:
III. Structura poeziei.
Poezia este formată din 5 catrene organizate gradat ca sarea sufletească , de la dorinţa arzătoare de a –şi întâlni iubita până la durerea sfâşietoare a poetului.
Poezia are o armonie deosebită, muzicalitatea fiind realizată prin aliteraţie şi asonanţă.
Aliteraţiile conţin repetarea silabei „să”(să sărim) şi a consoanei „s” (să scap). Asonanţele sunt realizate prin accentuarea vocalei „A”(unduioasa, apa).
Pentru a spori armonia versurilor acestor doua figuri de stil li se alătură rima de tip „abcb” în care rimează versul al II-lea cu al IV-lea, ritmul trohaic şi măsura de opt silabe.
|