Descriere: În creatia lui Eminescu , dragostea şi natura sunt teme permanente. Natura este cadru fizic pentru gesturile poetului. Eminescu este un poet al spatiului cosmic , prin multimea elementelor cosmice: stele , soare , luna , cer , luceafar , dar şi un cântaret al naturii terestre în veşnica rotire a anotimpurilor.
Dragostea se afla într-o perfecta asonanta cu natura.. Natura este stare de spirit , în sensul ca înfatişarea ei este dictata de suflet.
Poezia începe simplu cu o ruga adresata , dupa cum se poate întelege unui ,,lui” unui ,,el”. Nu se descopera , nu se arata cine adreseaza aceasta ruga , la început , dar se poate vedea altceva . Şi anume se poate vedea cum ,,ea” cea care vorbeşte , pare sa fie una cu fiinta ,,lui”. Doar ea îl poate întelege , doar ea îl cunoaşte atât de bine , şi , mai presus de toate , ea îl iubeste ,, atât de mult ” .
,, O, ramâi , ramâi la mine ,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu sa le-ascult;”
Pentru ,,ea” el este printul ei , este materializarea unui basm , dar printul este cuminte , prin care se vede o puritate sufleteasca adânaca.
,, În al umbrei întuneric
Te aseman unui print ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu achi negri şi cuminti; ”
Cu grija unei mame parca „ea” îl introduce într-o lume minunata , plina de viata , de mişcare , de adevar. Şi totul pare sa treaca asemenea unor clipe, iar clipele par veacuri. Toata imaginea se limpezeşte dupa ce ni se dezvaluie şi penultima strofa.
„ Astfel zise lin padurea ,
Bolti asupra-mi clatinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.”
Vedem mama natura , padurea lui Eminescu cum îi vorbeşte , cum îl ocroteşte , cum îl iubeşte ca pe propriul ei pui ce este. El , puiul de om , este plin de inocenta copilariei , inocenta care îl ajuta sa patrunda dincolo de zidurile unei realitati oarbe. El vede cu ochii sufletului ,cu ochii copilariei întreaga viata a naturii .
Padurea , lasata acolo de Dumnezeu , de milenii , parca de când lumea , îl primeste in sufletul şi în inimioara ei , învatându-l şi aratându-i cele mai adânci secrete ale ei.
Îl pune deasupra tuturor creatiilor acestei lumi materiale , îl vede print prin cea mai simpla şi cea mai importanta putere în lumea acestora , cea care te face sa zbori pâna dincolo de limitele materialului , peste culmile şi voile imaginatiei : inocenta. Ochii lui, fereastra sufletului , mari şi negri , sunt însa plini de aceasta lumina a încrederii iubitei. Pentru , ca în cele din urma , inocenta înseamna lipsa pacatului , iar lipsa pacatului înseamna iubire absoluta şi încredere oarba. Adevarul pe care îl cunoaşte este singurul şi nu mai exista altul. Plus , copii sunt vocea adevarului , ei spun lucrurile pe nume , aşa cum le vad , şi vad bine.
|
