Descriere: Comuniunea dintre sentimentul iubirii si al naturii este , de asemenea, puternic evidenta in Sara pe deal –în esenta ei o idila, care comunica patosul vietii intime si care sintetizează, pe o anume latură, peisajul rustic autuhton, caracteristic primei perioade din creaţia erotică a lui Eminescu. Este vorba de vremea iluziilor si a idealurilor de tinereţe, când poetul îşi dorea, din toata fiinţa lui, întâlnirea cu iubirea desăvârşită, cu plenitudinea clipei de iubire, trăită în cadrul rustic obsesiv.
Apăruta în Convorbiri literare , la 1 iulie 1885, după ce poetul, fulgerat de Apollo, în 1883, ca si Hölderlin, intrase intr-o stare de intunecare din care n-avea sa mai iasa, Sara pe deal a fost concepută incă din perioada studiilor vieneze, desăvârşită la Iaşi, în 1875, si incorporată apoi în postuma Eco-ultima formă a poemului Ondina, care proiectează sensurile poeziei erotice din această perioadă-perioadă a nepotoliti sete de iubire si a unei continue căutări a iubitei ideale, sub semnul unei melancolii uşoare, delicate.
Dar, oricare va fi fost pe+atunci, în anii studiilor vieneze, muza ce-şi disputa intâietatea în inima si admiraţia poetului, prin accentul ei sufletesc, ca si prin peisajul rustic în care se încadrează , Sara pe deal face parte din ciclul de poezii care au izvorât din amintirea chipului scump al iubitei sale ipoteştene- o Ileană sau poate, o Marie- raspunsă de moarte în fragedă vârstă , pe care poetul o deplânge în Mortua est!.
Cu Sara pe deal viyiunea poetului atinge insă o culme din cele mai inalte din punct de vedere estetic. Ca intr-un adevărat panou decorativ, stilizat cu măiestrie, totul este aici de o rara transparenţă si de o neobişnuită claritate- trăsături care izvorăsc nu numai din conturul plastic delicat- trăsături care izvorăsc nu numai din conturul plastic delicat al poemului, dar si din echilibrul interior al versului, din misterioasa lui armonie.
|
