Descriere: În categoria capodoperelor sadoveniene, alături de romanele „Fraţii Jderi”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Nicora Potcoavă” se înscrie şi romanul „Baltagul”, considerat de criticul literar George Călinescu „un adevărat poem al naturii şi al sufletului omului simplu”.
Eroina principală, Vitoria Lipan, este cea care dă sensul întregului roman. Ea este o figură reprezentativă, deoarece întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu de la ţară, concretizate în cultul pentru adevăr şi dreptate, respectarea legilor strămoşeşti şi a datinilor străvechi.
Pentru caracterizarea personajului, scriitorul foloseştze o diversitate de procedee: caracterizatrea directă, făcută de autor, de celelalte personaje sau de personajul însuşi şi indirectă, reieşind din întâmplări, fapte, din felul de a vorbi, din mediul social în care trăieşte eroina, din relaţiile acesteia cu alte personaje.
Încă de la începutul romanului, naratorul prezintă sumar portretul fizic, restrângând trasăturile eroinei la cele care sugerează zbuciumul interior: „ochii ei căprui în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului erau duşi departe”; „acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute”. Cu gândul la Nechifor Lipan, care nu se întorsese acasă, Vitoria este foarte neliniştită şi se autoizolează de lumea din jur. Astfel, Sadoveanu reliefează înfrijorarea şi zbuciumul interior al Vitoriei Lipan, insistând asupra ochilor ca oglindă a sufletului.
Prin caracterizare indirectă, Mihail Sadoveanu dezvăluie strările sufleteşti şi trăsăturile morale ale eroinei. Femeie credincioasă, Vitoria merge la preotul satului pentru sfat, dar respinge ideea că soţul ei ar întârzia la petreceri mai mult de „o zi or două” pentru că draostea lor este profundă şi tainică: „ştie că-l doresc şi nici eu nu i-am fost urâtă”.
|
