Descriere: Mihail Sadoveanu, autorul acestei opere a fost unul dintre marii prozatori ai secolului al XX-lea. Opera sa cuprinde povestiri, nuvele şi romane. Temele esenţiale ale creaţiei sadoveniene sunt istoria (“Fraţii Jderi”, “Neamul Şoimăreştilor”), viaţa satului românesc (“Hanu Ancuţei”, “Baltagul”), natura (“Dumbrava minunată”, “Ţara de dincolo de negură”), condiţia umană (“Locul unde nu s-a întâmplat nimic”, “Haia Sanis”).
Încadrat în “monumentul sadovenian”, romanul “Baltagul” este o operă reprezentativă a scriitorului său, iubitor al oamenilor de sub cetina brazilor. Conceput într-un timp relativ scurt, “Baltagul” se constituie ca o monografie a satului moldovenesc de la munte, având ca puncte de plecare trei balade populare: Salga, din care preia setea de dreptate a eroinei; Dolca, care înfăţişează prietenia dintre om şi animalul credincios şi Mioriţa, din care sunt preluate simbolul, structura epică şi conflictul, şi faţă de care reprezintă o replică şi o continuare în acelaşi timp. Motto-ul din “Mioriţa”: “Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă ş-un câne…”, l-a făcut pe criticul literar George Călinescu să afirme că “Baltagul reprezintă o Mioriţă în dimensiuni mai mari”.
Realizat în numai şaptesprezece zile şi publicat în 1930, romanul reprezintă un poem al naturii şi al sufletului omenesc.
Opera prezentată este o operă epică, adică un gen literar în care naraţiunea, descrierea şi dialogul alterează, accentul căzând asupra naraţiunii. Romanul este o specie a genului epic în proză, cu acţiune mai complicată şi de mai mare întindere decât a celorlalte specii epice în proză, desfăşurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase.
Ca structură, “Baltagul” este alcătuit din trei părţi care formează trei nuclee epice: aşteptarea lui Nechifor Lipan, căutarea lui şi pedepsirea ucigaşilor, toate acestea, fiind prezentate în toate cele cinci momente ale subiectului.
Romanul începe cu o legendă populară despre împărţirea pe care a făcut-o Dumnezeu la începutul lumii, la care ciobanii au ajuns ultimii, pentru că aveau mult de mers şi nu s-a mai putut face nimic, în schimb Atotputernicul, pentru că îi erau dragi le-a dat o inimă liniştită, dar ei tot la munte au rămas, ducându-şi traiul în condiţii aspre. Apoi expoziţiunea se continuă cu prezentarea situaţiei iniţiale. Timpul acţiunii este limitat, întâmplările petrecându-se de toamna până primăvara, adică de la plecarea oilor la iernat până la întoarcerea acestora la păşunat (transhumanţă). Locul desfăşurării acţiunii este însă amplu, cuprinzând munţii stâncoşi ai Moldovei şi deplasarea acţiunii în diverse localităţi precum Borca, Suha, Sabasa şi Dorna.
|
