Descriere: I. Romanul începe cu o legendă care spune că Dumnezeu, după ce a făcut lumea, a dorit să pună ordine în neamurile de pe pământ. A ales mai apoi pentru fiecare neam câte un lucru care-l caracterizează, astfel că a ajuns şi la munteni, cărora le-a lăsat muncile cu animalele (oile în special). Această legendă era spusă de către Nechifor Lipan. O spunea de cele mai multe ori la nunţi şi apoi nevestei sale, Vitoria, care se ocupa cu torsul lânii.
Cei doi trăiau în Măgura Tarcăului, împreună cu cei doi copii ai lor: Gheorghiţă şi Minodora. În total au avut şapte copii, dar ceilalţi cinci muriseră de diferite boli. Acum, atât Gheorghiţă cât şi Nechifor erau plecaţi de acasă… Nechifor era plecat la Dorna ca să cumpere o turmă de oi, iar Gheorghiţă era plecat la Jija, de unde aştepta veşti de la tatăl său căci trebuia să plătească ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghiţă în care acesta îi spunea că îi este dor de casă, iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste de la feciorul dascălului Andrei.
Într-o noapte, Vitoria l-a visat pe Nechifor trecând călare o revărsare de ape la asfinţit. De atunci, neavând nici o veste de la el, îşi făcea griji zi de zi…
|
