Miorita (comentariu 9)

Balada Mioriţa reprezintă o sinteză a unor teme şi motive fundamentale, foarte vechi în cultura populară românească. Ele se referă, în esenţă, la problema eternă a raportului fiinţei umane cu sine însăşi şi cu lumea care o înconjoară. Tema mioritică apare în peste 1400 de variante, sub forma unor specii folclorice diverse, precum balada, legenda, colindul sau doina. Între aceste variante există diferenţe de conţinut şi de structură, datorate, pe de o parte, momentului sau zonei geografice în care au luat naştere şi, pe de altă parte, personalităţii creatorilor populari anonimi. Motivul comun al tuturor acestor variante este cel al testamentului ciobanului. Varianta cea mai cunoscută a baladei a fost descoperită în Munţii Vrancei de Alecu Russo. Vasile Alecsandri i-a dat forma pe care o cunoaştem astăzi. Balada a fost publicată pentru prima dată în 1850, în revista Bucovina, fiind inclusă apoi în culegerea Poezii poporale. Cântecul bătrânesc “Mioriţa” a stârnit, de-a lungul vremii, numeroase interpretări, adesea polemice. În ciuda acestor diferenţe, specialiştii au căzut de acord asupra faptului că balada mai sus amintită reprezintă o sinteză a spiritualităţii româneşti. Balada populară este opera epică în versuri, care prezintă o întâmplare din trecutul îndepărtat, sub forma unor acţiuni simple, ieşite din comun la care participă personaje cu însuşiri excepţionale. Balada “Mioriţa” se caracterizează printr-o structură extrem de simplă, îmbinând trăsăturile lirice cu cele epice şi dramatice. Ca operă epică, acţiunea se structurează pe momentele subiectului: expoziţiunea se fixează încă din primele rânduri prin intermediul a două metafore, simbolizând locul acţiunii, un peisaj de o frumuseţe deosebită. Sunt prezentate personajele: trei ciobani tineri care provin din regiuni diferite ale ţării. Acţiunea este situată în timp prin faptul că ea se petrece toamna, în momentul coborârii oilor la iernat. Intriga este reprezentată de complotul baciului vrâncean şi al celui ungurean pus la cale împotriva ciobanului moldovean. Mobilul conflictului îl constituie bogăţia celui din urmă, invidiată de cei doi.