Descriere: Al. Macedonski e teoriticianul simbolismului la noi. El se declara adeptul unei poezii moderne în care pe primul plan să fie muzica şi imaginea. El dă o mare importanta folosirii simbolismului, considerând că singura poezie adevarată constă în muzică, imagine şi culoare. Noapte de decemvrie: Poetul a scris un ciclu de 11 nopţi pe teme diferite, punând ca titlu numele lunilor cu excepţia lui aprilie. Poezia a fost scrisă în 1901 şi are ca punct de plecare o legendă veche, orientală. În 1890 poetul a valorificat această legendă în poemul în proză intitulat „Meka şi Meka“. Poezia are trei părţi. Prima parte a poeziei prezintă imaginea creatorului într-un context social şi natural neconfortabil, ostil. Poetul „trăsnit de soartă“ se află într-o odaie, singur, deprimat, fără inspiraţie: „Pustie şi albă e camera moartă.../ Şi focul sub vatră se stinge scrumit.../ Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,/ Cu nici o schinteie în ochiu-adormit.../ Iar geniu-i mare e-aproape un mit...“. Între starea sufletească a poetului şi cadrul natural, există o perfectă concordanţă: „E moartă odaia, şi mort e poetul/ Şi luna e rece în el şi pe cer“. Apar în poezie numeroase elemente care prin sensul lor sugerează mortificarea: „E moartă odaia, şi mort e poetul/ Făptura de humă de mult a pierit/ Chiar alba odaie în noapte a murit“. Aceste elemente crează cadrul potrivit apariţiei unui arhanghel în partea a doua, care are în centru motivul inspiratiei: „Şi flacăra spune: „Aduc inspirarea.../ Ascultă, şi cântă, şi tânăr refii...-/ În slava-nvierei ineacă oftarea.../ Avut şi puternic emir, voi să fii“. Partea a treia are un caracter preponderent epic prezentând în mod simbolic şi alegoric lupta pentru atingerea absolutului, a idealului. Poetul insistă asupra frumoasei atmosfere a oraşului Bagdad şi asupra bogăţiei şi luxului în care trăieşte tânărul emir: „Bagdadul! Bagdadul! şi el e emirul/ Bagdadul! cer galben şi roz ce palpită/ Bagdadul, poiana de roze şi crini“.
|
