Descriere: Apărută din cele mai vechi timpuri, la popoarele antice ale lumii, arta teatrală s-a dovedit una din cele mai îndrăgite progenituri ale literaturii. Ca mod de comunicare, jocul teatral pare a fi unul dintre cele mai vechi, el putând fi observat nu numai la oameni, dar şi la unele premiate, deci imitarea unor anumite lucruri, fiinţe nu este o acţiune care necesită un efort intelectual ridicat. Dar jocul teatral nu este nici pe departe un reflex automat, el se naşte din necesitatea umană de comunicare şi evoluează pe baza nevoii de dezvoltare a raţiunii şi simţirii. Teatrul îşi creează un microunivers propriu, în care dramaturgul se substituie naturii creând personaje şi locuri, făcând din vis realitate, punând în faţa spectatorilor o lume nouă, uneori complet diferită ce cea reală. Actorii dau naştere personajelor plăsmuite în imaginaţia dramaturgului, un adevărat Prometeu care creează viaţă din nimic.
Nu putem aprecia exact când au apărut primele reprezentaţii teatrale, definiţia jocului teatral ne lasă în umbră, ea categorisind drept teatru orice manifestare imitatoare care lasă impresia unui joc imaginar, ori astfel de manifestări au fost întâlnite încă dinaintea apariţiei Homo Sapiens. Ce putem aprecia ca sigur este faptul că manifestările teatrale au luat avânt în vremea Greciei antice, când s-au cristalizat primele genuri ale stilului dramatic. În Atena antică s-au format primii dramaturgi precum Aristophan, Sofocle, Horaţiu filozofi greci care au observat predilecţia oamenilor pentru reprezentările teatrale.
La noi în ţară teatrul are rădăcini la fel de vechi ca şi teatrul grecesc, dar spre deosebire de acesta piesele au un caracter laic, ele fiind create de oamenii din popor şi cizelate pe parcursul vremii. Lipsa unui artist care să fi pus bazele pieselor de teatru a dus la un caracter oarecum spartan al acestora, ele nefiind cizelate precum cele ale marilor dramaturgi precum Alecsandri sau Caragiale, cu toate acestea ele au fost savurate de-a lungul secolelor de publicul format din oameni din popor, care vedeau în astfel de jocuri teatrale o alinare a durerilor şi o rază de speranţă. Această manifestare s-a concretizat în teatrul popular, cea mai veche formă de artă dramatică din ţara noastră.
|
