Descriere: Originar din Răşinarii Sibiului, Octavian Goga avea să ajungă "...poet
naţional totodată şi pur ca şi Eminescu”(George Călinescu). Învăţământul preuniversitar l-a urmat la Sibiu şi Braşov , iar cel universitar la Budapesta, în cadrul Facultăţii de Litere şi Filosofie. Debutul său literar a fost găzduit de “Tribuna”(1897). Versurile, “încercări tinereşti”, după cum le apreciază poetul, suferă de epigonism eminescian, de unele ecouri ale poeziei lui Uhland, Schiller şi Heine, ale căror versuri au circulat, prin multe traduceri, în acea vreme. Importantă este şi influenta poezie a lui George Coşbuc, care a orientat scrisul lui Octavian Goga, încă de la debut, spre realităţile social-istorice ale satului transilvănean. În anul 1902 apare sub îndrumarea lui Goga revista “Luceafărul” , publicaţie ce continuă în parte programul “Tribunei” lui Slavici, tradiţiile presei transilvănene şi ale orientărilor sămănătoriste. “Luceafărul” a găzduit multe din poeziile care I-au adus renume, poezii regăsite mai târziu în volume: “Poezii”(1905), “Ne cheamă pământul”(1909),”Din umbra zidurilor”(1913). Goga nu a fost numai poet, el cochetând şi cu dramaturgia: “Domnul notar”(1914). În anii premergători intrării României în Primul Război Mondial scrie poeziile regăsite în volumul “Cântece fără ţară”(1916). Membru al Academiei Române din 1920, în locul rămas vacant în urma morţii lui Coşbuc, se face cunoscut în viaţa literară interbelică cu puţine lucrări : piesa “Meşterul Manole”(1928), volumul de evocări “Precursorii”(1930) şi traducerea integrală a “Tragediei omului” de Madach(1934). În anul 1938 se stinge din viată, iar un an mai târziu apare volumul “Din larg”.
|
