Descriere: Volumul “Poema rondelurilor” apartine perioadei finale din creatia lui Al. Macedonski, cand constiinta esteticului il indeamna pe poet spre rigoarea formei fixe, spre realizarea acordurilor tonale perfecte intre muzicalitatea versului si corespondentul sau in imagini.
Rondelul este o poezie cu forma fixa alcatuita din treisprezece versuri grupate in trei catrene si un vers izolat. Primele doua versuri sunt identice cu versurile 7 si 8, iar versul final este identic cu primul vers; versificatia rondelului se limiteaza la doua rime.
“Rondelul rozelor ce mor” este inspirit , aparent, din viata efemera a florilor, model oferit de Albert Samain- poetul francez al universului floral; privita in profunzime, tema poeziei o constituie moartea, ca lege la care se supune intreg universal. Tema poeziei se sintetizeaza in versul “E vremea rozelor ce mor” care se repeta ocupand pozitiile 1,7 si 13(conform regulilor rondelului). Folosirea refrenului reprezinta si un element simbolistic.
Din multitudinea de aspecte ale toamnei, poetul s-a oprit asupra mortii trandafirilor, simbol al frumusetii, gingasiei, sensibilitati, al iubirii si tot odata al eternitatii,ei reprezinta cupa vietii, astfel momentul ofilirii rozelor devine timpul decadentei. Existenta omului si existenta florilor se aseamna prin vremelnicie , vremea rozelor ce mor este si vremea stingerii sufletului. Poetul se regaseste pe sine, victima a aceleiasi legi universale. Moartea, insa, nu este direct numita, ci este sugerata prin aplicarea principiului simbolist al corespondentei secrete dintre realitati si starile provocate de ele: “ E vremea rozelor ce mor /Mor in gradini, si mor si-n mine” prin corespondenta intre universul floral si cel uman, natura participa la suferinta poetului. In acest sens exista doua planuri: un plan exterior si concret reprezentat de multimea rozelor ce se ofilesc in gradini ; supstantivele concrete “roze” (ce defineste flori frumos mirositoare si frumos ornamentale) si gradini (locul in care florile infloresc si se ofoliesc) au insa si conotatii abstracte rozele sunt valori ale eternului iar gradina poate fi comparata cu gradina Edenului in care poposeste moartea.Cel de-al doilea plan este cel interior, sugerand starile sufletesti ale poetului (determinate de tabloul exterior), prin substantivele abstracte si articulate indefinit: ”o jale”, “un fior” ce definesc sentimentul de tristete si durerea, gandul la moarte si constiinta unui destin comun.
|
