Descriere: În cântecele sale epice poporul şi-a căutat eroii, a preamărit faptele lor de curaj şi vitejie, exprimându-şi totodată dragostea, admiraţia, respectul şi recunoştinţa faţă de aceştia.
Un astfel de personaj este şi Toma Alimoş, eroul baladei haiduceşti cu acelaşi titlu. El este personajul principal, fiind prezentat în toate momentele acţiunii. Este înfăţişat mai întâi în mijlocul naturii încercând să-şi alunge singurătatea , apoi în confruntarea directă cu Manea, iar în finalul baladei în momentul morţii. Astfel, însuşirile lui se dezvăluie treptat, de-a lungul acţiunii, pe măsura narării faptelor.
Personajul este, aşa cum precizează însuşi autorul anonim, “ haiduc din Ţara de Jos “. Printr-un scurt portret, reluat de trei ori în conţinutul baladei, sunt evidenţiate în mod direct, prin descriere, câteva din însuşirile fizice şi morale ale lui Toma, cum sunt statura impunătoare, înţelepciunea şi vitejia: “Şade Toma Alimoş,/haiduc din Ţara de Jos,/ nalt la stat,/ mare la sfat/ şi viteaz cum n-a mai stat”/.
Dacă sub aspect fizic se reţin statura şi ochii pătrunzători, însuşirile lui morale sunt mult mai numeroase şi conturează un portret complex.
Haiducul iubeşte natura şi de aceea trăieşte în mijlocul codrului cu care este înfrăţit, deoarece îl ascunde de poteri :”că-mi sunt mie frăţiori,/ de poteri ascunzători”.
Cu toate acestea, el trăieşte puternic sentimental singurătăţii, deoarece, fire deschisă, sociabilă şi prietenoasă, duce dorul semenilor cu care simte nevoia să comunice, să se confeseze, dar în lipsa acestora el închină murgului, armelor şi codrului şi se bucură când îl vede pe Manea.
Cu toate că Manea îl acuză de nişte pretinse vinovăţii, sincer, prietenos şi omenos, Toma îi răspunde boierului cu politeţe şi bun-simţ “mulţumescu-ţi frate Mane.”Cu calm şi stăpânire de sine , dar şi cu un puternic simţ al realităţii, închinat mai mult spre prietenie şi înţelegere decât spre ceartă, el vrea să înlăture pricinile duşmăniei, şi, dovedind ospitalitate şi omenie, îi oferă frăţeşte plosca:”Pân’atuncea, măi fârtate,/ dă-ţi mânia la o parte /şi bea ici pe jumătate ca să ne facem dreptate.”
|
