Descriere: Tema Balada populara “Toma Alimos” prezinta unul dintre indragitii eroi populari, pe haiduc, surprins in lupta impotriva nedreptatii si a necistei.
Universul poeziei. Legatura haiduc-natura Balada se deschide printr-o formula introductiva specifica , “foicica fagului”, infatisand un sugestiv tablou de natura, proiectat pe fundalul maret al muntelui (“La poalele muntelui, / Muntele Plesuvului”). Acolo se dechide privelistea vasta a campului invaluit in verdeata, inconjurat de brazi:
“In mijlocul / Campului, / La putul, / Porumbului, / Pe campia verde, -ntinsa, / Si de cetine coprinsa”. In acest linistit tablou de natura si-a gasit loc de popas Toma Alimos “ Haiduc din Teara-de-jos / Nalt la stat, / Mare la sfat / Si viteaz cum n-a mai stat.”
In timp ce haiducul ospatea si bea vin din burdusel, ii tineau tovarasie in decorul familiar al naturii prietenul sau, murgul, “priponit / In pripoane de argint”, armele si codrul des. Haiducul se simtea singur si isi dorea un tovaras caruia sa-i impartaseasca gandurile si cu care sa stea de vorba. S-ar adresa murgului, dar acesta e “ vita muta / Ma priveste si m-asculta, / N-are gura sa-mi raspunda!”. Ar inchina “armelor surorilor”, dar si acesteasunt neansufletite: “Dar si ele-s fiare reci, / Puse-n teci / dE lemne seci!".”Infranti cu codrul ocrotitor care se simte legat prin mii de fibre, ar inchina codrilor, ulmilor si fagilor, brazilor si platinilor care-I sunt “fratiori”, pentru ca l-au ascuns de atatea ori de potera, iar de va muri, il vor adaposti pentru veci, jelindu-l cu freamatul lor.
Impresionat de tristetea haiducului, care simte nevoia de a comunica si de a-si simtii aproape semenii, codrul se zbuciuma si el intr-o tarie, aproape omeneasca. Aplecandu-se, codrul ii racoreste fruntea si ii saruta mana, in semn de respect si pretuire. La randul lor, armele si murgul dobandesc insusiri omenesti, traind sentimentele haiducului: armele ies singure din teci, iar murgul nechezea, raspunzand astfel urarilor haiducului.
Venirea lui Manea In linistea naturii, inghitand vinul in cinstea tovarasilor sai credinciosi, Haiducul zareste in departare pe “Stapanul / Mosiiilor / Si domnul / Campiilor”, pe “Manea slutul / Si uratul; / Manea grosul / S-atagosul”. El venea repedede “ Ca vantul, / Cavantul si ca gandul, / Cu parul lasat in vant, / Cu maciuca de pamant.”
Portretul boierului este infatisat in culori intunecoase: urat la chip (“slutul”) si la trup (“grosul”), cu o inima haina care-l facea urat de ceilalti, cu o fire ursuza, boierul se apropia amenintator. La salutul dispretuitor al lui Manea, haiducul ii raspunde pasnic si prietenos: “-Buna ziua, veriscane! / Multumescu-ti , frate Mane!’. Cerandu-I socoteala pentru pagubele facute (“Copile, / Mi-ai inselat, / Florile / Mi le-ai calcat, / Apele mi-ai tulburat, / Livezi / Verzi / Mi-ai incurcat, / Paduri / Mari / Mi-ai daramat “), boierul ii cere lui Toma Alimos sa-I dea “murgul vama “. Calm si impaciuitor, toma il sfatuieste sa chibzuiasca linistit pentru a face dreptate. Pentru a-I arata bunele sale intentii, ii intinde cu sinceritate “plosca haiduceasca, / Pe jumate s-o goleasca, / Mania sa-si potoleasca “ si sa discute ca niste frati.
|
