Albatrosul, printul vastei tari

Străbate de milioane de ani oceanele emisferei sudice, iar prin performanţele sale , prin dimensiunile şi prin comportamemt, este una din cele mai extraordinare zburătoare. Vine pe uscat doar pentru a cuibări, în rest, peste 90% din viaţă şi-o petrece deasupra valurilor, folosind, cu o pricepere uimitoare, curenţi aerieni care-l poartă pe mii de kilometri aproape fără să-şi mişte aripile înguste şi lungi. Este o pasăre mare, doar condorul Anzilor şi, poate marabuul african au o anvergură a aripilor care se apropie de trei metri. Dar nici primul, nici al doilea nu atinge talia albatrosului urlător (Diomedea exulans) care deţine recordul mondial în privinţa anvergurii aripilor: 3,51 m. Corpul său are cam 1,25 m lungime, iar greutatea sa este mai mult decât modestă, 12 kg. Ea se datorează oaselor pneumatice, dar structura alveolară a acestora este complexă şi extrem de rezistentă. Greutatea modestă a corpului se datorează şi sacilor aerieni, un fel de pungi aflate în legătură cu plămânii. Ciocul este puternic, măsoară 18 cm, fiecare mandibulă terminându-se cu un vârf curbat. Pe părţile laterale se află două tuburi care conduc spre nări, cu rol şi în extragerea de sare din apa mării. Prezenţa acestor tuburi cornoase a făcut ca păsările să fie grupate sub numele de Tubinare. Penajul caracteristic este dominat de culoarea albă, deşi marginea aripilor şi coada scurtă sunt aproape negre.