Descriere: Camil Petrescu este cel care, prin opera lui fundamentează principiul sincronismului. Altfel spus, contribuie la sincronizarea literaturii române cu literatura europeană prin aducerea unor noi principii estetice ca: autenticitatea, substanţialitatea, relativismul şi prin crearea personajului intelectual, lucid şi analitic, în opoziţie cu ideile vremii, care promovau “o duzină de eroi plângăreţi”.
Patul lui Procust este un roman expresionist, construit pe voci ideologice având ca temă problema intelectualului, dar şi realitatea social-istorică românească de la începutul secolului al XX-lea.
Camil Petrescu realizează în romanul Patul lui Procust adevărate “dosare de existenţă”, toate fiind confesiuni de conştiinţă pe care fiecare personaj-narator le face pe baza reflectării realităţii în propria conştiinţă.
Din punct de vedere compoziţional, textul e structurat pe două planuri – corpul propriu-zis şi notele de subsol – iar din punct de vedere structural, opera e alcătuită din trei texte: textul T; textul Fred Vasilescu şi textul autorului (dovedind trăsătura fundamentală a romanului şi anume autenticitatea ).
Singurul timp care are consistenţă şi sporeşte autenticitatea textului este timpul prezent. Romanul modern nu mai respectă criteriul cronologic în ordonarea evenimentelor, ele sunt redate prin scris, cum le dictează memoria afectivă: “îşi sprijină”, “mă atrage”, “îmi apărea”, “mergeam” etc.
Textul T e format din cele trei scrisori ale doamnei Maria T Mănescu, adresate autorului. În cele trei documente, personajul feminin se raportează la relatarea a două pasiuni. Un oarecare D., pe care-l cunoaşte din copilărie şi care o iubeşte şi iubirea ei pentru un necunoscut: Fred Vasilescu.
|
