Descriere: Deşi descind din animale terestre, delfinii înoată cu forţa şi graţia peştilor şi s-au adaptat în multe privinţe pentru a-şi găsi şi captura prada.
Delfinii sunt miracole ale evoluţiei. Fiind mamifere, structura corpului lor se aseamănă în fond cu al nostru, şi cu toate acestea, în cele 50 de milioane de ani ai procesului de adaptare au ajuns să semene în aşa măsură cu peştii, - dintre care îşi procură hrana – că la prima vedere îi putem considera mai mult peşti decât mamifere.
Corpul lor are o formă la fel de aerodinamică, fusiformă ca şi al peştilor, şi înoată cu ajutorul cozii, care se aseamănă cu înotătoarea codală a peştilor. Mobilitatea şi viteză lor de înaintare în apă ajung, ba chiar depăşesc viteza celui mai mare duşman al lor, rechinul. Pe lângă acestea ele şi-au păstrat anumite proprietăţi, caracteristici fundamentale ale strămoşilor tereştri; sângele cald, respiraţia cu ajutorul plămânilor iar femelele îşi alăptează puii.
Delfinii aparţin familiei cetaceelor cu dinţi. Sunt de dimensiuni mai reduse, hrana lor este alcătuită în cea mai mare parte din peşti şi sepii, cu toate că cel mare reprezentant al lor, orca (delfinul ucigaş), spaima mărilor, atacă focile şi alţi delfini.
Adaptarea la viaţa acvatică
Delfinii s-au adaptat în aşa mare măsură vieţii acvatice încât pe uscat sunt practic neputincioşi. Cel mai evident semn al adaptării lor este constituţia şi structura corporală; au o formă asemănătoare cu cea al unei torpile şi practic s-au debarasat de toate membrele exterioare ce puteau strica forma, conturul neted al corpului.
Partea exterioară a urechilor s-a atrofiat, organele genitale atât la femelă cât şi la mascul au poziţia normală în interiorul corpului, nu se poate observa nici o urmă a membrelor posterioare, iar cele anterioare s-au transformatîn înotătoare sub formă de aripă, avănd rolul de a stabiliza şi a cârmui mişcarea.
|
