Gibonii

Junglele din estul Asiei şi din Oceania sunt aproape unicele medii de viaţă ale acestor maimuţe superioare, sau antropoide, ce aparţin faunei din zona de climă ecuatorială şi tropicală. Ele sunt grupate în nouă specii, ce trăiesc în special în Sumatra, Peninsula Malaieziană şi Thailanda, precum şi în alte insule sau ţări din sud-estul marelui continent. Dintre aceste specii, mai importante sunt: Siamangul, Gibonul Mână-Albă, Gibonul cu păr pe creştet, Gibonul Klass, Gibonul Unkava, etc. Deşi sunt maimuţe antropoide, maimuţele asiatice (urangutanii, gibonii, etc.) nu se aseamănă cu omul la fel de mult ca antropoidele africane. Gibonii nu au păr pe faţă, a cărei piele este de culoare închisă, în schimb majoritatea speciilor au faţa încadrată de un “chenar” de blană de culoare diferită de cea a restului corpului. Femelele au de obicei aceeaşi mărime ca masculii, dar la majoritatea speciilor diferă culoarea părului. De asemenea chiar speciile gibonilor pot fi recunoscute după păr, la cele mai multe blana având o culoare cafenie cu nuanţe de gri-argintiu, însă blana gibonului Mână-Albă este auriu-roşcată. Gibonii sunt animale arboricole, deci modul lor de deplasare, adaptat mediului de viaţă, este brachiaţia, adică atârnarea în braţe. Pentru a se deplasa astfel, ei au braţe lungi şi puternice, terminate cu degete lungi, ce se agaţă de ramurile copacilor ca nişte cârlige. De asemenea, palmele sunt asemănătoare celor ale omului, cu degetul mare mai depărtat de celelalte degete; tălpile picioarelor sunt late şi au şi ele degete lungi. Astfel, când sare de pe o creangă pe alta, gibonul are o viteză atât de mare, încât parcă zboară. Animale diurne, gibonii sunt activi mai ales dimineaţa şi după-amiaza, odihnindu-se în timpul orelor caniculare. Folosind frunze şi ramuri, ei îşi fac un culcuş confortabil printre crengile copacilor, unde dorm în timpul nopţii.