Descriere: Măduva spinării şi-a păstrat organizarea metamerică fiind alcătuită din mai multe segmente suprapuse, fiecare dintre ele inervând sche¬matic un teritoriu cutanat (dermatomer), muscular (miomer) şi visceral. Macroscopic metameria este indicată de locul de origine în succesiune regulată, al perechilor de nervi spinali. Toate neuromerele funcţionează ca un tot sub acţiunea coordonatoare şi controlul centrilor superiori.
Aşezare şi raporturi. Adăpostită în canalul vertebral, măduva spi¬nării are ca limită superioară un plan orizontal care trece pe marginea superioară a arcului posterior al atlasului, iar ca limită inferioară un plan orizontal care trece prin discul separator dintre prima şi a doua vertebră lombară. Lungimea ei este în medie de 43 cm la femeie şi 45 cm la bărbat. Măduva nu ocupă în întregime lungimea şi lărgimea canalului vertebral. În lărgime măduva este separată de pereţii osoşi ai canalului printr-un spaţiu perimedular, împărţit prin prezenţa mem¬branelor medulare de înveliş, meningele, într-un spaţiu epidural (cavum epidurale) cuprins intre peretele osos şi dura mater, un spaţiu subdura; virtual situat între dura mater şi arahnoidă şi un spaţiu subcrahnoidian (cavum subarachnoideale) cuprins între arahnoidă şi pia mater în care se găseşte lichidul cerebrospinal (liquor cerebrospinalis). În lungime, din cauză că măduva se termină la nivelul L2, nu există o co¬respondenţă între segmentele medulare şi cele ale coloanei vertebrale: măduva cervicală (pars cervicalis) se întinde până la vertebra C6, măduva toracică (pars thoracica) până la T9, măduva lombară (pars lumbalisj până la vertebra T11, iar măduva sacro-coccigiană până la L2. Ca o consecinţă, rădăcinile nervilor spinali care se îndreaptă spre orificiile intervertebrale pentru a părăsi canalul vertebral iau o direcţie cu atât mai oblică caudal cu cit distanta dintre neuromerul de origine şi orificiul intervertebral de acelaşi număr, este mai mare. Astfel, în regiunea cervicală inferioară diferenţa este de două vertebre, în regiunea toracică superioară de trei vertebre, în regiunea toracică inferioară de patru vertebre, în regiunea lombară inferioară de cinci vertebre, iar în regiunea coccigiană de 11 vertebre. Aşa se explică de ce începând din regiunea toracică inferioară rădăcinile devin din ce în ce mai lungi, distanta intre originile lor foarte mică şi de ce sînt ne¬voite să se apropie una de alta de aşa manieră incit ajung să acopere şi să ascundă conul medular şi filum terminale, luând dispoziţia numită în "coadă de cal".
|
