Descriere: Camil Petrescu, unul dintre scriitorii nostri moderni, teoretizeaza cel dintai la noi, pe marginea romanului modern, explicandu-si maniera in eseul “Noua structura si opera lui Marcel Proust”. Astfel, scriitorul afirma necesitatea unei alte structuri epice, derivate din sincronizarea literaturii cu filozofia si stiinta. De asemenea, refuza caracterul clasic ca pe o conventie, precum si structura clasica de roman; e primul la noi care analizeaza efectele negative ale autoritatii auctoriale.
C. Petrescu scrie proza analitica de factura subiectiva, caracterizata de autenticitate (ilustrarea realitatii prin propria constiinta: “Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic”) si de substantialitate (literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii: iubirea, cunoasterea, adevarul etc.)
Realist de o cu totul alta factura, reflexiv in comparatie cu M. Sadoveanu (liric), cu L. Rebreanu (obiectiv) si cu H. P. Bengescu (analitic), scriitorul se dezvaluie ca un observator lucid al romanului. Luciditatea este trasatura dominanta a lui C.Petrescu, intelectuali analitici si autointrospectivi, hipersensibili – “luciditatea, nu omoara voluptatea reala, ci o sporeste”.
Scriitorul marturiseste: “eu nu pot vorbi onest decat la persoana I”, naratiunea la persoana I (perspectiva actoriala), foloseste timpul subiectiv care aduce in prezent fapte, ganduri, totul fiind subordonat fluxului constiintei, sau memoriei involuntare (discursul nu se desfasoara ordonat, cronologic, guvernat de timpul exterior, ca in proza traditionala, ci frant, corespunzator unui alt timp, cel interior, al momoriei).
|
