Descriere: Meioza (în limba greacă meion = mai puţin şi oxis = condiţie) reprezintă tipul de diviziune celulară caracteristică organismelor cu alternanţă de faze (haploidă - diploidă). Prin intermediul meiozei are loc reducerea la jumătate a materialului genetic cromatic (a numărului de cromozomi) a celulei somatice, precondiţie a formării celulelor sexuale (a gameţilor).
Procesul a fost presupus de Weismann care, în 1887, preciza că organismele sunt constituite din somă şi germen. Prima diviziune meiotică a fost observată şi descrisă de către Strasbourger, la Angiospermate, în 1888. Elucidarea deplină a procesului diviziunii meiotice a avut loc însă abia în 1905, prin cercetările efectuate de către Farmer şi Moore.
Asemenea mitozei, meioza este o diviziune indirectă (cariochinetică). De obicei, celulele ce se vor divide prin meioză, se deosebesc de cele ce se vor divide prin mitoză, deoarece prin intermediul anumitor modificări, cresc mult în volum. La plante, de exemplu, ţesutul constituit din celule ce urmează să se dividă meiotic, poartă numele de ţesut arghesporial.
Spre deosebire de mitoză, meioza este mai complicată, are o durată mai mare de timp şi se compune în realitate din 2 diviziuni succesive - diviziunea I meiotică sau diviziunea heterotipică (numită şi diviziune reducţională) şi diviziunea II meiotică sau diviziunea homeotipică (cunoscută şi sub numele de diviziunea equatională).
|
