Descriere: Naşterea unui copil este un proces natural. Vom urmări diferitele stadii ale naşterii, de la primele simptome ale acesteia, până la sosirea copilului pe lume.
După nouă luni de la concepţie, dezvoltarea copilului ajunge la faza în care acesta poate supravieţui în afara uterului. Nu se ştie exact care este factorul ce declanşează procesul naşterii, dar în mod cert acesta este legat de faza de maturitate pe care o atinge fătul.
Pregătirile pentru sarcină încep în cursul ultimilor săptămâni de sarcină. Hormonii din sângele mamei înmoaie muşchii şi ligamentele organelor solicitate la naştere, făcând astfel posibilă dilatarea în timpul naşterii. Copilul se pregăteşte şi el pentru acest eveniment, folosindu-se de hormoni speciali, denumiţi corticosteroizi, produşi de glandele suprarenale.
Corticosteroizii pregătesc plămânii copilului, determinând organismul să producă o substanţă care împiedică deteriorarea alveolelor pulmonare fragile; copii născuţi prematur, înainte ca această substanţă să se formeze, nu pot respira singuri mult timp după ce se nasc. De asemenea, corticosteroizii provoacă depozitarea unor mari cantităţi de carbohidrat glicogen, în diferite regiuni ale corpului. O parte este depozitat în muşchii inimii, ajutând mai târziu inima să bată, când cantitatea de oxigen este diminuată în timpul naşterii.
Fătul gata pentru naştere
Poziţia fătului în uter reprezintă un semn că acesta este gata pentru naştere. În primele stadii ale dezvoltării sale, copilul se mişcă liber în interiorul uterului, însă în ultimele săptămâni acesta nu se mai poate mişca, deoarece uterul încetează să mai crească. În această fază, copilul se fixează de obicei în poziţia de naştere, cu capul în jos, îndreptat spre cervix. Apoi, în ultima lună, copilul “cade” în cavitatea pelviană a mamei. Acest lucru este cunoscut sub numele de angajare a capului.
|
