Descriere: Învelişul gazos al Pământului reprezentat de atmosfera terestră constituie unul dintre factorii esenţiali existenţei vieţii pe planeta noastră. Dintre componenţii aerului, cel mai im¬portant este oxigenul (O2). Acesta este indispensabil respiraţiei vegetale şi animale, oxidarea reprezentând principalul proces din care rezultă energie în procesele vitale. Bioxidul de car¬bon din aer (CO2) intervine în asimilarea „hranei” la plante, iar azotul (N) atmosferic repre¬zintă una din verigile circuitului azotului în natură.
Compoziţia normală a aerului
Compoziţia chimică normală a aerului (în volum procente atmosferă uscată): azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Aceste gaze reprezintă în to¬tal 99,99% din compoziţia aerului. Restul de 0,01% este alcătuit din alte gaze, cum ar fi: neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon, hidrogen, radon. La toate acestea se adaugă proporţii vari¬abile de vapor de apă (0,2 - 3%).
Din punct de vedere al sănătăţii prezintă o deosebită importanţă oscilaţiile în concentra¬ţie ale CO2 şi ale O2 din aer, aceste substanţe având un rol deosebit în metabolism, în principal în schimbul de gaze la nivelul plămânilor.
Oxigenul poate influenţa sănătatea prin scăderea concentraţiei lui în aer şi prin scăde¬rea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scăderea presiunii parţiale la nivelul plămânilor, alterarea schimbului de gaze (O2 şiCO2) şi a procesului de oxigenare a sângelui. Fenomenele care apar sunt fenomene de hipoxie, sau anoxie, gravitatea lor fiind dependentă de gradul de scădere a presiunii parţiale.
Ce este poluarea?
Dacă ne punem să căutăm definiţii ale poluării, vom găsi multe, ca de exemplu aceasta: „Poluarea atmosferică implică emanarea de substanţe dăunătoare organismelor vii.” sau „ Înţelegem prin poluarea aerului prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de com¬ponenţa normală a aerului, care în funcţie de concentraţie şi/sau timpul de acţiune provoacă tulburări ale sănătăţii omului, creează disconfort populaţiei dintr-un teritoriu, afectează flora şi fauna sau alterează mediul de viaţă al omului”.
Cea mai potrivită şi exactă mi se pare cea dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S). Se vorbeşte despre poluare atmosferică atunci când una sau mai multe substanţe sau amestecuri de substanţe sunt prezente în atmosferă în cantităţi sau pe o perioadă care pot fi periculoase pentru oameni, animale, sau plante şi contribuie la punerea în pericol sau vătăma¬rea activităţii sau bunăstării persoanelor”.
Poluarea, printre alte clasificări, este clasificată în poluare naturală sau artificială (antropogenă).
Procesele de producţie industrială şi producţia de energie a industriei, economiei ener¬getice, a focarelor sunt principalele surse ale poluării atmosferice antropogene dar la acestea putem adăuga orice arderi (combustii) din care rezultă substanţe poluante.
Sursele naturale principale ale poluării sunt erupţiile vulcanice, furtunile de praf, in¬cendiile naturale ale pădurilor şi altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanţe organice.
|
