Virusul E-Bola

Gazdele obişnuite ale acestui virus sunt rozătoarele şi ţânţari. Acest virus provoacă în primul rând febră şi dureri de muşchi. Boala poate să progreseze până când bolnavul va avea probleme respiratoarii, sângerări severe, problemele de rinichi şi şoc. Care sunt caracteristicile virusului Ebola? Virusul aparţine speciei Filovirus, familiei Filoviridae, ordinului Mononegavirales. Virusul poate fi ramnificat (uneori extensiv), sau simplu, circular, sau sferic şi uniform în dimensiune. Virusul este variabil având de la 1400 nm până la 970 nm (după purificare). Are ţinte de 7 nm lungime amplasate pe toată suprafaţa lui la intervale de 10 nm. Nuclul are formă de filament tubular şi o axă centrală întunecoasă, de 20 nm, care pare să fie proteina ribonucleică. Nucleul are 50 nm în diametru şi o înălţime de 5 nm. Virusul conţine 1.1% acid nucleic şi o moleculă de ARN. Ce este virusul Ebola? Virusul Ebola este un membru al familiei de viruşi ARN. La microscop acest virus are aspectul unui filament lung. Virusul Ebola a fost descopert în 1976 şi a fost denumit după un râu din Zaire, Africa, unde el a fost detectat prima dată. Virusul Ebola – cât de comun este el? Până în prezent au fost anunţate doar trei izbucniri de febră hemoragică, două fiind în 1976, una în Zaire şi una în vestul Sudanului. Acestea au fost izbucnirile mari, din care au rezultat mai mult de 550 cazuri şi 340 morţi. A treia izbucnire, în 1979 în Sudan, a fost mai mică, cu 34 cazuri şi 22 morţi. În timpul acestor izbucniri, majoritatea cazurilor de îmbolnăvire cu virusul Ebola au avut loc în spital din cauza refolosirii seringilor şi acelor. Izbucnirile au fost controlate repede când echipamentul medical a fost disponibil şi când s-au folosit procedurile de carantină. Cercetătorii au încercat să descopere sursa virusului Ebola testând mii de specimene de animale capturate din apropierea suprafeţelor de izbucnire, dar eforturile lor au fost zadarnice.