Cauza si considerent

Exista ceva în plus independent de intenţia necesară pentru structura valabilă a unui contract? Cândva, adagiul “ ex nudo pacta nulla obligatio oritur” a fost abandonat sub influenta juriştilor Canonului Epocilor de mijloc, întrebarea a fost daca o promisiune goala este auto suficientă sau dacă ceva a fost nevoie pentru a garanta seriozitatea si legalitatea angajamentului. Acolo putea astfel sa fie o condiţie în ceea ce priveşte forma. Dar seriozitatea angajamentului putea de asemenea sa fie garantată de doctrina cauzei ca răspuns la întrebarea cur debetur. Astfel inspiraţia a fost căutată in doctrina de lege nesigură, romană, a cauzei, şi această doctrină este reântrecută şi poate fi găsită într-un anumit număr din tarile în care s-a aplicat dreptul roman. Dreptul Englez insa a luat o cale diferita, cu doctrina lui de considerent. In ceea ce priveşte Dreptul German insă, acesta nu cunoaşte nici o doctrina a cauzei sau a considerentului. Aceste teorii ridică majore controverse doctrinale, despre care acesta nu este locul potrivit pentru a ne apuca sa discutam acum. În absenţa unor materiale comune o sa mergem înainte folosind juxtapunerea in schimbul unei comparaţii. Dreptul francez: cauza Dreptul englez: considerent Dreptul german: nici cauza şi nici considerentul A. Dreptul francez: Noţiunea de cauză Acesta este un complex de teorii, complex foarte mult discutat de academicieni, dar foarte semnificant in ceea ce priveşte deciziile instanţelor de judecata. Pornind de la o discuţie generală, o să examinăm succesiv aplicarea tradiţională de către instanţe şi aplicarea lui actuală ( recentă). Condiţiile, în ceea ce priveşte cauza sunt găsite atât în dreptul francez, italian şi cel canadian.