Descriere: CONSTITUŢIILE ROMÂNESTI ŞI IMPORTANŢA LOR
REFERAT
Constituţia în România a apărut mult mai târziu decât constituţiile din ţările europene din vest, cu toate că apariţia ei a fost determinată de aceleaşi cauze care au determinat constituţia din restul lumii.
Această întârziere se explică prin aceea că epoca modernă, dezvoltarea tehnică, economică, socială şi culturală a început în România mult mai târziu datorită dominaţiei Imperiului Otoman.
În cadrul premizelor istorice ale primei Constituţii din România, o importanţă deosebită îl are în înfăptuirea în anul 1859 a Statului Naţional, prin unirea Munteniei şi Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Pe data de 2 mai 1864, prin lovitura de stat, a desfiinţat Adunarea electivă şi a supus plebiscitului „ Statul dezvoltător al Convenţiei din 7/19 august 1858 ”, cunoscut în istorie ca „ statul lui Cuza ”,şi Legea electorală. Aceste două acte alcătuiesc prima Constituţie a României.
Pe data de 10/11 februarie 1866, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza este obligat să abdice, întâlnindu-se o locotenenţă domnească, ca apoi pe teritoriul României să fie adus un prinţ străin.
În acelaşi an se adoptă Constituţia României după modelul constituţiei belgiene, considerată, atunci, a fi cea mai liberală constituţie.
Constituţia română din 1866 cuprinde 133 de articole, prin care se reglementează cele mai importante relaţii sociale. Normele juridice cuprinse în constituţia sunt sistematizate în opt titluri şi anume :
Titlul I, despre teritoriul României.
Chiar în primul articol, Constituţia prevede că „Principatele Unita Române constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de România”; astfel se consacră caracterul unitar şi indivizibil al statului român.
Titlul II, despre drepturile românilor.
Constituţia proclamă drepturile fundamentale ale cetăţenilor, declarând că în stat nu există nici o deosebire de clasă şi că toţi sunt egali în faţa legilor.
Dar datorită faptului că drepturile electorale se acordă în raport cu averea, egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor este contrazisă.
Titlul III, despre puterile statului.
Constituţia proclamă că toate puterile emană de la naţiune. Puterea legiuitoare se exercită colectiv de către Domnitor şi Reprezentanţa naţională, formată din două camere şi anume : Senatul şi Adunarea deputaţilor.
Puterea executivă aparţinea Domnitorului, Constituţia stabilind regula monarhiei ereditare şi numai dintr-o familie domnitoare străină.
Titlul IV, despre finanţe.
O importanţă deosebită este acordată proprietăţii private care este declarată sacră şi inviolabilă (atr.19), stabilindu-se şi garanţia acestui drept, în sensul că „nici o lege nu poate înfiinţa pedeapsa confiscării averilor”(art.17).
Titlul V, despre puterea armatei.
Titlul VI, dispoziţiuni generale.
În art.128 se interzice suspendarea Constituţiei.
Titlul VII, despre revizuirea Constituţiei
Titlul VIII, dispoziţii tranzitorii şi suplimentare
Aceste dispoziţii stabileau un anumit program legislativ.
|
