Drept notarial

Constrîngerea persoanei de sex feminin la raport sexual, precum şi realizarea raportului sexual profitînd de neputinţa acesteia de a se apara sau de a-şi exprima voinţa, constituie forma cea mai brutală de încălcare a libertăţii ei sexuale şi, totodată, jignirea cea mai profundă ce i se poate aduce. În afară de aceasta, fapta poate atrage şi alte consecinţe de mare gravitate (dezechilibru moral, cu implicaţii în viaţa de familie sau în societate, o vătămare corporală, moartea sau sinuciderea victimei).De aceea, legiuitorul, incriminînd fapta sub denumirea „Violul” şi sancţionînd-o sever, a aşezat-o la începutul secţiunii consacrate infracţiunilor privitoare la vaiţa sexuală pentru a sublinia şi prin aceasta marea sa gravitate. Pentru indicarea acţiunilor prin care se realizează elementul material al infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală, Codul penal foloseşte o terminologie adecvată, făcînd destincţie între raport sexual, prin care desemnează actul sexual firesc între două persoane de sex opus, relaţii sexuale, prin care desemnează actele sexuale nefereşti între persoane de acelaşi sex, şi acte de perversiune sexuală, prin care desemnează actele nefireşti în legătură cu viaţa sexuală altele decît cele care constituie relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex. Această temă este foarte actuală, chiar şi dacă nu sunt respectate acele elemente de drept penal. Întrucît activitatea materială prin care se realizează infracţiunile privitoare la viaţa sexuală se exercită, de cele mai multe ori, direct asupra corpului unei persoane, corpul persoanei împotriva cărei se săvîrşeşte fapta constituie, în acele cazuri, obiectul material al infracţiunii. Există şi infracţiuni privitoare la viaţa sexuală a persoanei care nu au un obiect material (corupţia sexuală).