Descriere: Limitele si forma atmosferei . Atmosfera este invelisul gazos al Pamantului , care participa odata cu el la miscarea rotatie si revolutie . Dupa unele din cele mai noi conceptii , ea reprezinta ultimul rest al materiei gazoase ce alcatuiesc cu miliarde de ani in urma planeta noastra . Asupra acestui invelisi actioneaza forta de actractie gravitationala a Pamantului sare scade in raport cu patratul distantei si forta centrifuga generate de miscarea de rotatie a globului care creste proportional cu departarea de axa de rotatie tinzind sa slabeasca forata de atractie . Limita unde cele doua forte se echilibreaza ar constitui , in mod teoretic , limita superioara a atmosferei . Aceasta se situeaza la 28000 km deasupra polilor pamantului si la 42000 km deasupra ecuatorului .
In realitate insa moleculele atomii si ionii gazelor din stratele periferice ale atmosferei se deplaseaza foarte rapid atigand viteza critica de 11,2 km/s viteza la care particulele scapa din campul de atractie al pamantului , parasesc atmosfera si patrund in spatial interplanetar , la o limita mult inferioara care este foarte celei teoretice . Aceasta dispersie care este foarte slaba , incat pierderile atmosferei sunt neinsemnate s-ar putea produce la inaltimea de peste 800-1000 km sau chiar de 2500-3000 km , considerata limita superioara a atmosferei , deoarece la acest nivel densitatea aerului se apropie de acea din spatial interplanetar . Unii cercetatori extind termosfera la departari de ordinal zecilor de raze terestre pana la la limita extrema a campului magnetic terestru . Intre atmosfera si spatiu cosmic practic nu exista o limba bine definita trecerea facandu-se treptat prin rarefierea din ce in ce mai mare a particulelor gazoase .
Atmosfera este alcatuita din paturi de aer concentrice mai dese catre suprafata pamantului si mai rare in altitudine . Astfel 50% din masa acestui invelisi este concentrata sub inaltimea de 5 km , iar pana la inaltimea de 29 Km este concentrata aproape toata atmosfera ( 97%) . Cauza concentrarii aierului la suprafata pamantului o constitue forta sa gravitationala
La partea inferioara atmosfera se intrepatrunde cu celelalte invelisuri alea globului , cu hidrosfera , litosfera si biosfera .
Grosimea atmosferei este diferita in jurul pamantului . Prezinta grosim mai mari la ecuator si este mai turtit la poli din cauza miscarii de rotatie . Atractia exercitata de soare si luna determina in masa admosferei de flux si reflux ( maree atmosferica ) , schimband periodic dimensiunile acestora . La fel , diurn si sezonier , dimensiunile si forma atmosferei sufera modificari in functie de incalzirea si racirea diferentiata a acestuia .
Forma atmosferei in stratele mai inferioare este similara cu cea a pamantului ( eliposid de rotatie ) , insa turtirea ei la pol si bombarea ei la ecuator este mai accentuata . De exemplu la poli , grosimea troposferei este de 9 Km , la ltitudinea de 45º , de 11-12 Km , iar la ecuator de 16- 18 Km. In jurul anului 1960 , V.G. Fesencov sustinea ca atmosfera ar avea o forma de para desi nu eliposidala idee comfirmata ulterior de cercetarile facute cu ajutorul satelitilor meteorologici . Acestia au indicat o forma turtita sper soare a centrelor de radiatie din jurul pamantului turtire generate de “ vantul solar “ care este un flux de protoni si electroni emisi continiu de soare si o prelungire a acestora sper partarea opusa .
|
