Descriere: "Orasul celor o mie de minarete", cum este numit Cairo datorita numarului mare de moschei este, inainte de orice, un oras islamic. De altfel, Egiptul ramane, oricum ai vrea sa privesti lucrurile, o tara araba si islamica. Raportatea la religie este vitala, covarsitoare si imprima vietii un alt curs decat cel cu care suntem noi obisnuiti. Ghidul nostru, Ihab, un tanar de 30 de ani, licentiat, vorbitor de limba engleza, pasionat de istorie, ne-a vorbit despre cea mai mare realizare a vietii lui: faptul ca a calatorit deja de doua ori la Mecca. Nu exista nimic mai inaltator, spunea el, decat sa te afli in rand cu cateva milioane de oameni, toti in picioarele goale, imbracati intr-o simpla panza alba, umar langa umar bogatul si saracul, pe drumul pe jos catre Mecca. Conform preceptelor religioase, de altfel extrem de simple si de "la obiect", Alah este unul, Mohamed profetul sau, rugaciunile zilnice obligatorii la ore fixe, milostenia prevazuta chiar proportional cu veniturile si, macar o data in viata, pelerinajul la locurile sfinte trebuie facut. Cand incepe rugaciunea poti avea surpriza sa vezi vanzatorul cum isi intinde covorasul in magazin si se loveste cu capul de podele. Multi dintre barbati au chiar o amprenta in frunte, o pata mai inchisa la coloare, un semn sau chiar o umflatura, datorate practicarii in exces a acestui ritual religios. Religia poate inlocui orice. Am aflat, destul de greu de altfel, ca exista zone atat de dens populate si mizere, incat guvernul subventioneaza painea celor care nu ies cu lunile din locurile asemanatoare unor gauri de sobolan. Numai de Ramadan se revarsa saracii, care traiesc cu numai o lira egipteana pe zi (echivalentul unui sfert de dolar), ies din stradutele inguste pentru a primi, dupa asfintit, o masa imbelsugata gratis. In restul timpului religia le este suficienta. Povara acestei supuneri oarbe si generale te apasa chiar daca nu esti in centrul ei.
O simti insa pretutindeni, de parca ai fi mereu in vecinatatea unui pericol.In zona opusa locului unde se afla piramidele, in Cairo se ridica cetatea Saladin. Este o fortareata medievala construita in 1183 e.n. pe o colina de la inaltimea careia se vede intregul oras. Daca nu e ceata, undeva in zare se banuie ca un contur amagitor, dar constant, si piramidele, miracolul in piatra spre care nu indraznesti inca sa speri. In interiorul fortaretei se afla moscheea Muhammad Ali, construita la inceputul secolului al XIX-lea (1824) de Muhammad Ali, intemeietorul Egiptului modern. In ghidurile turistice o gasesti ca moscheea de alabastru, acesta fiind materialul in care este imbracata. N-o sa va vorbesc despre ziduri de cetate si maretia lor, despre porti si trepte, despre palmieri sau despre interiorul curtii vestitei moschei, in care troneaza o fantana cu dantelarie de piatra. Spectaculoasa mi s-a parut multimea de egipteni care vizitau, intr-o zi de lucru, cetatea si moscheea. Erau oameni de toate varstele si toate felurile, de la familii la grupuri organizate, de la copii de scoala la batrani sustinuti cu greu. Veneau mereu, in valuri, intrau si ieseau, umpleau golul imens al moscheei, unde accesul este permis doar descult, populau gradina verde si asaltau aleile strajuite de palmieri si gratioase dantelarii din fier. Trasaturile majoritare sunt cele arabe. De altfel, populatia Egiptului este rezultatul unui amestec de popoare hamitice si semitice. Comunitatile europene din Cairo si Alexandria sunt nesemnificative din punct de vedere numeric. Chiar daca vestimentatia europeana s-a impus la suprafata, fiecare fata si femeie are capul acoperit, rare sunt cazurile in care tinerele nu poarta macar un batic peste par. Nouazeci la suta din populatie este musulmana. Minoritatea crestina o reprezinta coptii. Mai exista si o comunitate mica evreiasca. Dar nu pe acestia ii vezi la moscheea de alabastru. Acolo intra femei imbracate in galabee (o rochie lunga, dreapta, cu singurul accesoriu un eventual desen lucrat in fata), cu valuri pe cap si barbati in acelasi vesmant lung, acoperitor. Sunt foarte multi copii.
|
