Descriere: Desi dezavantajata de conditiile geografice si climaterice, Africa a dat nastere unei mari diversitati de culturi si regate. Dar strainii —la inceput arabii, apoi europenii - au avut o influenta distrugatoare din ce in ce mai putemica asupra vietii din Africa.
Africa a fost probabil leaganul rasei umane. In tinuturi ca Olduvai Gorge din Tanzania au fost descoperite oase si unelte, despre care expertii afirma ca ar fi mai vechi de doua milioane de ani. Desi exista inca dispute cu privire la linia exacta de descendenta, este foarte probabil ca stramosii indepartati ai omului modem au evoluat cu foarte mult timp in urma pe continentui african.
Bariera desertului
Mult mai recent - aproximativ din anul 8000 i.e.n. - oamenii Epocii de Piatra populau intreaga Africa de Nord, pe atunci verde si fertila, dupa cum aflam din imaginile expresive pe care le-au desenat pe peretii pesterilor si ai adaposturilor de piatra. Ulterior, intre anii 4000 si 2000 i.e.n, a avut loc o modificare a climatului, pamantul s-a uscat si a aparut giganticul desert Sahara. De atunci, noilor idei si tehnici le-au trebuit secole sa traverseze bariera desertului, ceea ce a determinat o dezvoltare lenta a teritoriilor africane aflate la sud de Sahara, intre timp Africa de Nord a devenit o parte separata a culturii mediteranene, mai intai dand nastere civilizatiei vechiului Egipt, ulterior fiiund integrata culturilor clasice (greaca si romana), iar apoi lumii islamice.
In restui Africii viata "a fost puternic influentata de conditiile geografice si climaterice, care au facut comunicarea dificila si a fost continuu amenintata de boli. Printre formatiunile geografice se numarau zone intinse de desert si paduri ecuatoriale, platouri inalte de pe care raurile se pravaleau in cascade grandioase, ce le restrangeau utilitatea de cai naturale de comnert si transport. Cu toate acestea agricultura se raspindise in teritoriile africane din sudul Saharei cu mult inaintea erei noastre si aproximativ din 200 i.e.n. cunostintele despre prelucrarea metalelor erau raspandite dinspre Nord-Est; progresul agriculturii in Sud era extrem de lent, dar cu toate acestea in 1200 e.n. doar pigmeii si locuitorii tufisurilor mai traiau in Epoca de Piatra. Totusi, tehnicile agricole au ramas primitive, iar roata si plugul erau practic inexistente in culturile bastinase africane.
O cale de comunicatie
Valea Nilului era linia principala de comunicatie intre Nord si Sud, motiv pentru care nu e deloc surprinzator faptul ca primele culturi non-mediteranene importante ale Africii au aparut pe pamantul kusilor, in sudul Egiptului, unde astazi se intinde Sudanul. In 1000 i.e.n. Kus a devenit regat independent avand capitala proprie la Napata (kusifii sunt numiti cateodata si napatieni). La sfarsitul secolului VIII i.e.n. a devenit destul de putemic pentru a cuceri Egiptui si si-a intemeiat propria dinastie de faraoni, alungata abia in 680 de catre asirieni.
Acest conflict a avut si o influenta pozitiva, kusirii invatand de la asirieni tehnica topirii fierului. Acest lucru s-a dovedit important in secolul urmator cand capitala kusita a fost mutata la Meroe, oras bogat in minereuri, situat 300 de mile mai la sud. Fierul si aurul au facut din Kus un regat bogat, in care ulterior s-a dezvoltat o cultura complexa, fara indoiala influentata de egipteni (au fost gasite hieroglife kusite ce nu au putut fi descifrate si chiar piramide kusite).
Regatul Kus a supravietuit o perioada lunga de timp, pana cand in anul 300 e.n. a fost distrus de o putere noua rasarita in Africa de Nord-Est - Aksum sau Etiopia. Acest regat a avut un destin aparte. Convertit la religia crestina in secolul IV, a fost rupt de restul crestinatatii 300 de ani mai tarziu, ca urmare a invaziei Arabiei Islamice, ce navalise asupra Africii de Nord. Timp de patru secole Etiopia a fost singurul stat crestin din Africa, cunoscut europenilor doar din legendele crestine despre Prester John, un monarh crestin despre care se spunea ca ar conduce un regat undeva in centrul Africii. Spre deosebire de alte culturi africane non-islamice, Etiopia era literata. In izolarea sa a reusit sa-si dezvolte o cultura crestina bogata si deosebita, indrumata pana in 1974 de monarhi care ca "lei ai lui Iuda" pretindeau a fi urmasii regelui evreu Solomon si ai reginei din Sheba.
Rutele comerciale
Incepand din secolul I e.n., cand camila a fost adusa in Africa de Nord, desi inca misterioasa, Sahara a incetat sa mai fie o bariera impenetrabila. Caravanele ce strabateau desertul duceau aur, fildes si piele marocana la Marea Mediterana, aceste produse luand in cele din urma drumul Europei, care trimitea in schimb panzeturi si bunuri de lux.
Orase precum Timbuktu, situate la marginea sudica a Saharei au prosperat in urma acestui comert si o serie de imperii dominau vecinatatea raului Niger (Sudanul de Vest) si a lacului Chad. Ghana, Mali, Songhai si Kanem-Bornu au coexistat si s-au succedat unele altora, pana cand la sfarsitul secolului XVI un razboi dezastruos cu Marocul a faramitat regiunea in mici state beligerante. (Trebuie amintit ca un numar de state moderne ale Africii, devenite independente abia in anii '60 sau ulterior, poarta denumiri preluate din istoria timpurie a Africii - Ghana, Mali, Zimbabwe, Lesotho. E important sa nu se confunde vechile state cu cele modeme, care de cele mai multe ori ocupa un loc diferit pe harta.)
|
