Descriere: Încă de la apariţia sa pe Terra, homo sapiens a influenţat mediul natural în sensul dorit de el, pentru a-şi asigura protecţie, hrană, căldură, deci supraviaţuirea şi dezvoltarea. Dacă la început impactul a fost neglijabil, datorită numărului redus de indivizi şi adaptării cvasianimalice la mediu, treptat, efectele s-au amplificat.
Impactul omului asupra naturii s-a materializat prin:
modificarea radicală a peisajului geografic prin lucrări de mari proporţii, ca: bazine, lacuri de acumulare, îndiguiri, desecări, extracţii etc;
exploatarea puternică a resurselor materiale, ale solului şi ale subsolului, precum şi a resurselor energetice;
modificarea climei, în sensul aridizării ei, prin transformări negative în structura învelişului vegetal şi în special prin defrişări;
schimbarea structurii ecosistemelor peste limitele de refacere ale lor;
distrugerea unor numeroase specii de plante şi animale prin deteriorarea, schimbarea sau distrugerea ecosistemelor în care fuseseră adaptate;
schimbarea compoziţiei atmosferei, apelor şi solului, prin deversări de diverse produse;
alterarea fondului genetic natural al vieţuitoarelor, în sensul scăderii capacităţii de adaptare, refacere şi reproducere.
Actualmente, industria, transporturile, agricultura, marile aglomerări urbane, conflictele armate afectează profund şi uneori ireversibil mediul natural.
Altă tulburare a echilibrului ecologic din atmosferă este provocată de anumite tipuri de pulverizatoare cu aerosol. Substanţe numite CFC-uri (clorofluorocarbonuri) au fost utilizate în spray-uri pentru expulzarea conţinutului.Aceste gaze au ajuns în stratul superior al atmosferei şi au deteriorat stratul de ozon al Pământului, care filtrează majoritatea radiaţiilor ultraviolete dăunătoare ale soarelui.
În straturile inferioare ale atmosferei, ozonul este eliberat în aer ca un agent poluant, în urma unor procese industriale sau a gazelor de eşapament. În concentraţii mari este dăunător, afectând plantele şi provocând afecţiuni respiratorii.
Ozonul este însă şi un gaz care ajută vieţii. Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acest strat filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete emise de Soare. Dacă toate razele ar ajunge pe Pământ, ar fi dăunătoare vieţii de pe planetă.
„Stratul de ozon” este situat în stratosferă, întinzându-se de la 15 la 50 km, fiind însă cel mai concentrat la 20 – 25 km. Practic, este vorba de „aer ozonat” şi nu de ozon pur, având un număr mai mare de molecule de ozon în compoziţie decât aerul obişnuit (care conţine mai ales azot şi oxigen).
În stratul de ozon are loc o transformare continuă între diferitele forme de oxigen. Energia necesară derulării acestor reacţii provine de la radiaţiile Soarelui. Absorbind energie, mai ales din spectrul UV, stratul de ozon împiedică ca razele UV să ajungă la suprafaţa Pământului şi să producă daune.
În 1985 oamenii de ştiinţă au măsurat stratul de ozon folosind baloane de mare altitudine şi instrumente sofisticate. Ei au descoperit că în Antarctica a apărut o „gaură”. Stratul fiind subţiat, din cauză că moleculele de ozon s-au împuţinat, şi astfel mai multe radiaţii UV pot penetra şi ajunge pe Pământ. Subţierea a început aproximativ în 1975.
|
