Mediul calotelor glaciare

In spatiul dintre 70° si 90° lat. se desfasoara intinderi de gheata in Antarctica, Groenlanda si numeroase insule, precum cele din Arhipelagul Nord-Canadian si partile inalte din Insulele Svalbard, Vranghel, Franz Joseph, Novaia Zemlia acoperite cu mici calote de gheata. Climatul polar se defineste prin variatii termice in limitele temperaturilor negative si prin permanenta frigului. De altfel, temperaturile minime absolute au coborat sub -90° C, la statiunea Vostok. Ca urmare a climatului extrem de aspru, uscatul si oceanul sunt acoperite de mase intinse de gheata. La periferia teritoriilor acoperite cu gheata, de-a lungul liniei tarmului, exista asezari umane in insulele Svalbard, Groenlanda si in cele din Arhipelagul Regina Elisabeta.Astfel, in partea de nord-est a insulei Ellesmer, se afla cel mai nordic punct locuit permanent, la 81°31’ latitudine, numit Allert Point. Regiunile polare:-Polul Nord -Polul Sud RELIEF GLACIAR.MODIFICAREA PEISAJULUI.PROCESE GLACIARE Relief glaciar Acolo unde temperatura medie anuală este sub 0 grade si unde zăpada cade în cantităţi suficiente, se formează gheţari. Regiunile cu temperaturii medii anuale sub 0grade se găseşte la peste 5000 m la tropice, apoi limita scade la 3000 m în zonele temperate, ajunge la sub 1000 m în Islanda şi atinge zero metri aproximativ la cercul polar; aceasta este limita zăpezilor persistente. Zăpada care nu se topeşte se acumulează în straturi tot mai groase, care însă încep să se taseze sub propria lor greutate. Tasarea produce o anumită căldură, parte din cristale se topesc, dar apa scursă spre baza stratului reîngheaţă. Aşa se naşte mai întâi o gheaţa foarte grăunţoasă, numită neve, şi apoi gheţarul. Ghetarii se deplaseaza incet de-a lungul vailor montane, ca niste benzi transportoare imense incarcate cu roci sfaramate. Se aseamana si cu niste corpuri abrazive gigante, flexibile, modeland peisaje spectaculoase. Gheata care compune ghetarii se formeaza din fulgii de zapada comprimati gradual in gheata sub greutatea straturilor succesive care se depun sau din avalansele care antreneaza in miscarea lor, de-a lungul vailor, straturile de zapada. Ele contin bule de aer, si de la distanta au un aspect albicios. Spre baza, culoare ghetarului devine mai inchisa. Aceasta deoarece contine mai putine bule de aer dar o parte din ea consta in apa inghetata. Aceasta apa se formeaza atunci cand la suprafata ghetarului apare fenomenul de dezghet. Gheata topita se prelinge in josul ghetarului sub forma de apa, dupa care are loc din nou un fenomen de inghet care duce la comprimarea suplimentara a ghetarului. Oamenii de stiinta clasifica ghetarii in doua mari grupe: ghetarii continentali („de calota”) si ghetarii de munte ( sau „de vale”). Gheţarii se formează în regiunile polare (Antartida şi Artica) şi pe vîrfurile munţilor înalţi, depresiuni intramontane, în condiţiile cînd cantitatea de zăpadă căzută depăşeşte topirea şi evaluarea ei. După condiţiile de formare deosebim:gheţari continentali (de calotă) – ocupă suprafeţe extrem extinse şi au o grosime care uneori depăşeşte 3 000 m. Ei acoperă mari arii terestre, indiferent de relief: întregul continent Antarctida şi insulele din Oceanul Artic (Groenlanda, Islanda, Novaia Zemlea ş.a.) şi ocupă 98,5 din toată aria hinosferei. În jurul Antarctidei, gheaţa de pe continent se prelungeşte mult în apele Oceanului Planetar, formînd o platoşă relativ unitară, înaltă pînă la 90 m, numită banchiză, de la care se rup mari blocuri de gheaţă numite aisberguri, care, datorită curenţilor de apă oceanici, plutesc în largurile oceanului. Gheaţa este plastică şi de aceea se mişcă prin alunecare, mutîndu-se pe fiecare tip de pantă. Deplasarea e lentă, între 5-150 m pe an, aşa că o porţiune de gheaţă ca să ajungă de la zona de formare pînă la linia de topire are nevoie de un timp îndelungat, de la circa 100 ani pînă la peste 1000 ani. Gheţarii montani se formează pe vîrfurile munţilor (Himalaya,Pamir,Alpi,Caucaz, Karakorum,Anzi,Cordilieri)care depăşesc în altitudine limita zăpezilor persistente. Cei mai mari doi ghetari continentali, unul care acopera cea mai mare parte a Antarcticii si celalalt aproape intreaga Groenlanda, sunt numite platouri glaciare sau banchize. Platoul glaciar al Antarcticii acopera peste 13 milioane km² si are grosimea maxima de 4,87 km. Suprafetele mai mici, ca cele din Islanda sau Norvegia, sunt numite calote glaciare. Cea mai mare calota glaciara din Europa este in Islanda si acopera aproximativ 19500 km².